Cândva un conac de toată frumusețea, cu o arhitectură excepțională, astăzi, din imobil au rămas doar o ruină. Așa arată conacul din satul Răspopeni, din raionul Șoldănești, unicul de acest tip din Moldova.
Acum, fosta casă boierească trezește băștinașilor amintiri și regrete. Clădirea și terenul adiacent au fost vândute de către fosta administrație publică locală la un preț de aproape 5 mii de dolari. Deși a trecut mai bine de un deceniu de când a fost vândut conacul, actualul proprietar nu a schimbat nimic aici. Doar timpul și oamenii au mai intervenit. Ploile și viscolul au înmuiat pereții, iar oamenii din sat au scos lemnul, ușile și ferestrele.
Situația ar putea fi salvată. De această părere este Simion Artin, originar din Răspopeni. Un împătimit al istoriei, bărbatul ne-a povestit cu lux de amănunte despre conacul dinastiei Andrianov. El spune că pe la mijlocul secolului al XIX-lea în sat s-ar fi stabilit o familie de boieri. Familia Mariei și a lui Constantin Andrianov, a căror origine nu se cunoaște, era una bogată nu numai material, dar și familial. Ei aveau patru copii. Fiul Egor era cel mai isteț copil al familiei aristocrate. Anume el a rămas în memoria sătenilor.
Majoritatea celor care au trăit pe vremea lui Andrianov, au trecut demult în neființă. Amintirea despre anii de glorie de pe timpul boierului însă nu a fost ștearsă. Povestea a fost transmisă pe cale orală de către părinți și bunei la copiii lor. Deși oficial sunt puține informații despre acest conac și ctitorii lui, Simion Artin spune că ar putea scrie o carte întreagă la temă. Pentru asta are suficiente amintiri de la bunica sa, care a lucrat pe moșia lui Adrianov.
Deși au trecut 150 de ani de la ridicarea temeliei conacului, pereții imobilului demontrează o rezistență de fier. Nici chiar capriciile vremii nu pot dărâma această construcție. Imobilul a fost construit din cărămidă roșie de înaltă calitate. Materialul de construcție era fabricat chiar pe moșia boierului. Nobilul înțelept și-a dat seama că terenul pe care îl deține este un loc lutos. El a profitat de asta și a construit aici zeci de cuptoare de ardere a argilei.
Dinastia Andrianov era o familie apreciată și stimată în acele vremuri. În jurul conacului s-a dezvoltat întreaga comunitate. Egor Adrianov le oferea oamenilor de lucru și le plătea cu ziua. În plus, muncitorii erau hrăniți și ajutați la nevoie.
Oamenii din Răspopeni ne-au spus că boierul a ajutat la înălțarea bisericii și a unei mori, unde se măcina nouă feluri de făină. Datele istorice arată că moara era unică în Basarabia. Tot aici era și o oloiniță. Drumul de la conac până la moară era pavat cu aceiași cărămidă roșie, iar prin părți erau construite hambare și depozite.
Pentru locuitorii satului Răspopeni amintirea lui Andrianov, așa cum îl numesc ei fără a menționa și prenumele, este o legendă vie. Bărbatul era adesea susprins pe moșia lui călare pe un cal alb sau într-o caretă trasă de patru cai. Curtea conacului era de o frumusețe rară. Aici Egor ar fi adus din străinătate diferite plante și arbuști și le-a plantat. Tot în fața conacului a săpat un iaz, pe apele căruia înotau lebede albe.
Pe lângă numeroasele calități pozitive ale lui Egor Andrianov, pe care și le amintesc localnicii, este și patima pentru frumos a boierului.
Evenimentele politice de la sfârșitul secolului al XIX-lea au determinat distrugerea imperiului Andrianov. Stăpânul conacului a luat calea pribegiei, ascânzindu-se de noii stăpâni ai Moldovei. Se spune că a murit din cauza bolilor acutizate din cauza frigului și a foamei. El s-a stins din viață la 22 martie 1900 și a fost îngropat în curtea conacului ca mai apoi rămățile lui și a mamei sale să fie trasferate în ograda bisericii.
Odată cu moartea faimosului Egor, conacul a rămas de izbeliște. În anul 1940, a murit ultima descendentă a familiei. Imobilul a fost transformat în spital. În preajmă, a fost ridicată o clădire cu trei niveluri, unde a fost transferată instituția medico-curativă.
Cu sau fără de conacul lui Andrianov, viața în Răspopeni continuă. Totuși, oamenii vor ca această clădire să nu piară cu totul. Ei cer autorităților să contribuie la reabilitarea clădirii și amplasarea în ea a muzeului satului.
