A trecut mai mult de jumătate de secol, dar ei n-au uitat. Mulți locuitori ai raionului Şoldăneşti şi acum simt fiori, când văd şi aud locomotive şi vagoane.
La 6 iulie curent, la monumentul din faţa gării feroviare, victimele deportărilor staliniste şi urmaşii lor au comemorat cei 68 de ani de la deportarea în masă a basarabenilor. Al şaptelea an consecutiv, locuitorii raionului Şoldăneşti îşi dau întâlnire în faţa gării feroviare din oraş, unde răscolesc şi deapănă amintiri dureroase din trecut. Elena Babcineţchi este una din aceste victime. Cu lacrimi în ochi, femeia a povestit despre calvarul prin care au trecut trei generaţii din familia ei.
Cu fiecare an, scade numărul celor care au fost deportaţi din Şoldăneşti în Siberia. Dânșii însă au avut grijă să le povestească urmaşilor despre frica şi oroarea prin care au trecut şi care le-au marcat pe viaţă. Parohul bisericii din satul Samaşcani, părintele Mihail Făgurel, a povestit că tata lui avea doar 19 ani, când a fost deportat părintele acestuia. Acasă au rămas fără tată cinci copii şi o soţie îndurerată.
În ziua de 6 iulie, prin surprindere, mii de şoldăneşteni au fost deportaţi. Păcatul lor consta în faptul că erau fie intelectuali şi se opuneau regimului, fie aveau mai multe averi.
În cadrul evenimentului a fost menţionat că urmeză să fie deschis un muzeu al deportaţilor în satul Samaşcani. Sediul acestuia va fi chiar biserica din localitate.
Deportările staliniste au dus din Moldova peste 60 mii de basarabeni. Mulţi din ei nu au mai reuşit să revină la baştină. Durerea şi dorul de casă i-au mistuit până i-au lăsat să zacă pe pământul îngheţat.