MOLDOVA+ Visele nu au termen de valabilitate pentru oamenii iscusiți

Elena LUPAN,                                                                                                       Rodica BUJOR,                              

meșteriță din satul Șestaci                                                                             întreprinzătoare, orașul Șoldănești     

 Visele nu au termen de valabilitate. Nu contează cât timp aştepţi, important e ca acestea să se îndeplinească. Este şi cazul a două femei din raionul Şoldăneşti, care după decenii întregi şi-au văzut visul din tinereţe împlinit. Una coace covrigi şi gogoaşe, iar alta ţese covoare moldoveneşti şi coase plapume. Meşteriţele nu duc lipsă de clienţi şi reuşesc să-şi întreţină familia din banii câştigaţi. Una din ele şi-a deschis chiar şi o afacere, cealaltă femeie spune că lansarea unei afaceri ar fi  prea complicat pentru ea.

A schimbat profesia de merceolog pe cea de producător de patiserie. Aceasta s-a întâmplat după mai multe decenii de muncă în comerț. Prin afacerea de coacere a produselor de patiserie, Rodica Bujor, din oraşul Şoldăneşti, şi-a împlinit visul tinereții. Împreună cu soțul și cele două fiice, dânsa a deschis o minibrutărie-magazin.

Rodica BUJOR, întreprinzătoare, orașul Șoldănești

 

Familia Bujor şi-a propus să coacă gogoașe şi covrigi. Ei au lansat afacerea în luna octombrie a anului trecut. Rodica recunoaşte că debutul a fost cu diverse obstastacole. Anume aceste dificultăţi, consideră Rodica Bujor, i-a consolidat. Acum, situaţia s-a ameliorat şi familia vrea, pe viitor, un local mai spațios și utilaj mai performant.

Rodica BUJOR, întreprinzătoare, orașul Șoldănești

 

Deşi a muncit timp îndelungat în reţeaua comercială, actualul domeniu de activitate este unul nou pentru Rodica Bujor. Tehnologia de coacere a produselor de patiserie a deprins-o de la cele trei angajate, cu care munceşte cot la cot. Şi dacă la început coceau doar gogoși și covrigi calzi, acum, după opt luni de muncă, la noua brutărie aici se coc colaci, jemne, prăjituri cu aromă de scorțișoară, cornuleți cu umplutură diferită și plăcinte. Brutarii ţin cont de gusturile și solicitările  consumatorului.

În patiseria Rodicăi BUJOR

 

Rodica Bujor este convinsă că gestionarea unei activităţi economice presupune o responsabilitate sporită. Deşi se confruntă cu diverse probleme, gospodină nu regretă că s-a lansat în afaceri. Cu atât mai mult că a venit pe piaţa din Şoldăneşti cu produse unice, care sunt solicitate.

Rodica BUJOR, întreprinzătoare, orașul Șoldănești

 

La Șoldănești nu doar tinerii își deschid afaceri. Sunt şi persoane în etate gata să vină pe piaţă. Mai mult, dânşii doresc să-şi împărtăşe experienţa în confecționarea produsului autohton. Spre exemplu, Elena Lupan, în vârstă de 65 de ani, din satul Şestaci, ţese covoare şi țoluri, coase plapume. De-a lungul anilor, dânsa spune că ar fi țesut peste o sută de covoare, sute de metri de țol și mai mult de o mie de plapume.

Elena LUPAN, meșteriță din satul Șestaci, raionul Șoldănești

Opele muncii Elenei LUPAN

 

Elena Lupan a muncit la un atelier din orașul Șoldănești. Acolo, a deprins meseria de țesătoare. Când atelierul și-a sistat activitatea, Elena Lupan, cu alte colege de ale sale, au continuat să țese covoare, țoluri și să coase plapume, dar deja acasă, unde a transformat casa mare într-un adevărat atelier.

Elena LUPAN, meșteriță din satul Șestaci, raionul Șoldănești

 

Femeia își vinde produsul pe puțini bani. Aceasta însă nu o supără. Dimpotrivă, profitul pentru ea nu contează. Meşteriţa spune că pentru dânsa satisfacția sufletului și frumusețea produsului au o valoare mai mare. Oricum, ţesutul şi cusutul i-au permis să acopere bună parte din cheltuielile pentru serviciile comunale şi alte costuri din gospodărie. Cu toate acestea, femeia nu s-a gândit niciodată să deschidă o afacere. Dânsa crede că legalizarea activității este complicată pentru ea.

Elena LUPAN, meșteriță din satul Șestaci, raionul Șoldănești

 

Meșterița recunoaşte că munca de ţesătoare este migăloasă, dar, totodată, este destul de captivantă. Femeia regretă că nu are cui transmite secretele acestei meserii pentru că tinerii nu s-ar grăbi să îmbrăţişeze profesia respectivă. Totuși, tuşa Elena este mulțumită că macar fiicele ei au deprins croitoria şi sunt vestite în regiunile unde trăiesc.

Conform informaţiei oferite la direcţia raională cultură, tineret şi sport  în teritoriu, ar fi 46 de meşteri populari, inclusiv 33 femei şi 13 bărbaţi. Practic, două treimi dintre aceştia se îndeletnicesc cu brodatul artistic. Alţi 9 meşteri sunt captivaţi de prelucrarea artistică a lemnului, iar două persoane se ocupa cu împletitul cu fibre vegetale. Niciunul dintre aceşti meşteri faur nu are oficializată o activitate economică, considerând că ocupaţia lor este un simplu hobby.

Autori: Tatiana VRĂJITORU și Victor SOFRONII    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *