Jurnalul unei călătorii în România

Zilele cuprinse între 19-22 iulie 2018 îmi vor rămâne întipărite în minte și suflet pentru tot restul vieții. Grație proiectului „Cunoaște-ți țara”, recent, am avut ocazia să văd frumoasa Românie. Privind la harta traseului, realizez că în aceste trei zile am parcurs jumătate de Românie.

Harta traseului 

Am pornit cu autocarul din Rezina la ora 20. La vama Sculeni, am ajuns aproape de ora 1:00. Trecerea peste hotare a fost fără probleme. În 30 de minute, am pornit mai departe. Adormisem între timp. La trei dimineaţa, coordonatoarea noastră ne-a anunţat că suntem în Iaşi şi avem posibilitatea să vedem oraşul. Au coborât toţi pasagerii şi ne-am îndreptat spre Palatul Culturii, o clădire emblematică, construită în perioada 1906-1925, în perimetrul fostei curţi domneşti medievale moldoveneşti, pe locul fostului palat domnesc. Clădirea este înscrisă în Lista monumentelor istorice. Deşi era dimineaţa devreme, Iaşul nu dormea. Pe străzi circulau autoturisme, iar în curtea Palatului erau tineri, care se relaxau, ascultând muzică.

Palatul Culturii, noaptea

Au urmat alte ore de mers cu autocarul. Primul obiectiv turistic din listă a fost Lacul Izvorul Muntelui, situat în Carpații Orientali, la 4 km în amonte față de orașul Bicaz din județul Neamț. După ce am admirat împrejurimile, împreună cu grupul coordonat de Irina Lisnic din orașul Rezina, am călătorit cu vaporul. Aerul curat și „verdele abundent” din jur crează o stare de beatitudine, o armonie interioară.

 

  

 

Lacul Izvorul Muntelui

Al doilea punct, care m-a impresonat până la „WOW”, a fost destinația Cheile Bicazului. Doar cei care au văzut această minunăție își vor da seama de unicitatea stâncilor și a serpentinelor. Cheile Bicazului au fost formate de râul Bicaz și fac legătura între Transilvania și Moldova. Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km, se desfășoară între Lacul Roșu în amonte și localitatea Bicaz-Chei în aval, și este străbătută de drumul transcarpatic DN12C care leagă orașele Gheorgheni și Bicaz.

Căile Bicazului


Tot în prima zi, am fost la Lacul Roșu, care reprezintă un baraj natural, format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului cu o magnitudine de 6,9,  din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. Lacul se află la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul Harghita.

 

Lacul Roşu 

După vizită, a urmat un traseu lung prin România până la Cluj Napoca, unde am fost cazați la căminul studenților de la Universitatea Babeș Bolyai. De la geamul autocarului am reușit să surprind frumusețea locală. Am fost curioasă să văd că 90% din acoperișurile gospodăriilor oamenilor sunt construite din oale și, rareori, din țiglă metalică. Majoritatea acestora sunt colorate în nuanțele roșului. Pe fonul verdelui din curte și câmpiilor, dealurilor, aceste acoperișuri îți oferă o stare de bine, ca acasă.

Apoi a urmat un traseu lung prin România, până la Cluj Napoca, unde am fost cazați la căminul studenților de la Universitatea Babeș Bolyai. De la geamul autocarului, am reușit să surprind frumusețea locală. Am fost curioasă să văd că aproximativ 90% din acoperișurile gospodăriilor oamenilor sunt construite din oale și, rareori, din țiglă metalică. Majoritatea acestora sunt colorate în nuanțele roșului. Pe fonul verdelui din curte și câmpiilor, dealurilor, aceste acoperișuri îți oferă o stare de bine, ca acasă.

A doua zi a fost dedicată mersului pe jos. De la ora 9:30 până seara târziu, am admirat Clujul cu toate frumusețile lui. Ce plăcut îmi era să aud vorbă românească, să ascult ghidul nostru – un student la universitatea Babeș Bolyai, în căminul căreia ne cazasem.

Primul obiectiv turistic din listă a fost Grădina Botanică, unde am văzut o sumedenie de specii de plante, unele în sere, altele crescând în mediul natural de pe teritoriul Grădinii.


Pe la prânz, a urmat o vizită în Centrul Istoric al orașului. Clujul m-a cucerit prin arhitectura și istoria sa. Am văzut Piața Avram Iancu, unde sunt situate multe clădiri de o importanță istorică colosală. Piața adăpostește pe teritoriul ei Catedrala Mitropolitană a Ortodoxiei și Palatul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. De aceea, este adesea considerată a fi o „piață simbol a românismului”.

Din piață, mai fac parte și o serie de instituții publice – Palatul de Finanțe, Prefectura Județului Cluj, Regionala Căilor Ferate și Cercul Militar (actuala Casa Armatei), care adăpostește la parter actualul Cinematograf Victoria (fost Royal, fost Corvin, fost Popular). În centrul pieței, veghează asupra Clujului, de pe un piedestal de piatră, Avram Iancu – cel care care a fost conducătorul mișcării revoluționare românești din 1848, din Transilvania. În jurul piedestalului, o frumoasă fântână arteziană încântă trecătorii și pe cei care aleg să se relaxeze aici, în piață.

La cămin am ajuns seara, după vizita în Parcul central. Am mers mult pe jos, dar s-a meritat din plin. Ochii îmi fugeau după toate clădirile din fața mea. Pe o clădire înaltă, cu un turn în față, era un citat în limba latină. Am întrebat ghidul ce e cu această clădire și el ne-a spus că e una din bisericele reformate din Cluj. Ulterior, am observat mai multe astfel de clădiri prin România. Seara s-a încheiat cu vizita la Cetățuie, unde au fost admirate luminile Clujului de seară.

A treia zi a fost una și mai interesantă pentru că nu oricine are ocazia să meargă în inima Salinei Turda, o mină de pe timpuri de extracție a sării. Acum, pe lângă extracția propriu-zisă a acestui zăcământ natural, la o adâncime de 13 etaje în jos, se află un adevărat Muzeu Istoric, care nu doar că bucură ochii, dar oferă și posibilitatea de a ne trata. Ghidul nostru ne-a arătat toate minele din interior și uneltele cu care se extrăgea sarea.

După această călătorie, care părea a fi pe altă planetă, am fost la Căile Turzii, un loc stâncos, pereții căreia, conform wikipedia, ating o înălțime de 200 m.

Spre seară, autocarul nostru s-a pornit spre orașul Târgu Mureș. Dintre obiectivele turistice ale orașului face parte Centrul, cu piața centrală, numită Piața Trandafirilor, unde se află nenumărate clădiri construite în stil baroc, neoclasicist și secesionist, cum ar fi Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Turnul franciscanilor, Palatul Culturii sau fosta primărie, care creează o atmosferă tipic perioadei dualiste.

Zidurile cetății medievale sunt dovada istoriei îndelungate a orașului care a avut o putere politico-economică importantă în Principatul Transilvaniei (wikipedia.ro).

Pe la orele 21:00, am pornit spre casă. Deși, eram obosiți de-a binelea, sufletul nostru era mulțumit de frumusețea văzută în aceste trei zile. Mulțumesc din suflet pentru acest proiect deosebit, care mi-a oferit posibilitatea să văd România, nu doar din poze și video!

Mulțumesc aparte coordonatoarei noastre, Irina Lisnic, o tânără din orașul Rezina, care pe tot parcursul călătoriei a dat dovadă de omenie, răbdare, tenacitate, empatie și pasiune pentru ceea ce face! Persoanele, care au selectat-o pentru această funcție foarte responsabilă, au făcut una dintre cele mai bune alegeri! Irina Lisnic, îți doresc mult succes în tot ceea ce faci!

 

Text şi foto: Natalia ROTARI

Lasă un răspuns