Nu așteptă mila statului, nu cere ajutor social și nici nu vrea să audă că ar putea fi cândva șomer. Anatolie Atamanenco, din satul Cușmirca, raionul Șoldănești, este cioban la oile lui. Bărbatul spune că pentru el oile nu sunt doar animale, ci sunt parte din sufletul lui. Pornind de la câteva oi, dăruite de bunelul lui, Anatolie are acum aproape 100 de oi de care are grijă împreună cu familia sa.
Pasiunea pentru oierit a moștenit-o de la bunelul său, care toată viața a ținut oi la gospodărie. De mic, Anatolie se afla în preajma oilor. Astfel, a îndrăgit să pască oile, să vadă cum sunt mulse acestea și să mănânce caș și brânză de oi.
Anatolie spune că niciodată nu a stat cu mâna întinsă, așteptând ca cineva să-i dea ceva. Atunci, când nu a avut un loc de muncă în țară, el a pecat peste hotare să-și încerce norocul. Cu banii adunați, și-a mărit șeptelul de oi. În așa mod, bărbatul a început să-și dezvolte ferma.
În mica afacere, Anatolie a implicat-o și pe soția lui, Tatiana. La început, femeia avea grijă de oi din obligație, întrucât soțul era plecat mai mult peste hotare. Cu timpul, Tatiana a prins drag de bârsane și îngrijea de ele cu plăcere. Ba mai mult, ea a fost cu inițiativa să-și încerce norocul într-un proiect și au câștigat un grant. De banii obținuți, familia Atamanenco a mai achiziționat câteva oi.
Soții Atamanenco sunt de părere că oricine, dacă vrea, își poate găsi de lucru la baștină. Tot de ce au nevoie oamenii este dorință și răbdare.
Anatolie și Tatiana se trezesc la ora 4 dimineața, când mulți dintre noi dormim în liniște. La această oră, ei merg la stână ca să de-a start unei noi zile de muncă. În câteva ore, oile trebuie hrănite și mulse, iar la ora 7, animalele trebuie scoase la păscut pe imaș.
În cei câțiva ani de când și-au extins afacerea, soții Atamanenco au angajat mai multe persoane la lucru. Chiar dacă aveau acoperiș de-asupra capului, hrană la timp și salariu decent, mulți nu au rezistat la stână și au abandonat lucrul. Tocmai din acest motiv, Anatolie se află permanent la stână și monitorizează situația.
Familia ciobanului din Cușmirca susține că oieritul și ciobănia nu este o rușine. Ba mai mult, această meserie este una dintre cele mai vechi de pe pământ. Încă pe vremea lui Iisus Hristos, păstoritul era considerat o îndeletnicire nobilă pe care nu o îmbrățișa oricare, ci doar aleșii lui Dumnezeu.