Femeia de la sat din Moldova: între egalitate și realitate

 

E puțin peste ora amiezii, în sat e liniște, de peste deal se aude sunetul unui tractor care stropește cu insecticide copacii din livadă și câte un schimb de cântece ale cocoșilor din mahalaua vecină. La spatele casei, pe partea dinspre uliță, alături de saraiul folosit pe post de depozit pentru hrana animalelor, între o grămadă de vreascuri și alta de buturugi, Natașa, cu un topor în mână, lovește cu putere crenguțele pe care le taie pentru foc. Câteva găini răscolesc cotcodăcind prin așchiile de la lemne. Ghena stă așezat pe o buturugă cioturoasă și trage cu poftă dintr-o țigară alături de drujba fierbinte de la care încă miroase a benzină.

  • Iată mai bine aș fuma și eu, aș fi avut ”perecur” (din rusă: pauză la o țigară), glumește ironic Natașa.
  • La voi bărbații nu taie lemne? O întreb eu.
  • Ei doar le despică, la tăiat cică au alergie, râde Natașa.
  • Din Paște în Crăciun mai despică, dar la tăiat, mai mult babele. În schimb iarna vin cu brațul plin să facă focul, le place să fie mai călduț, îl ia peste picior doamna Tamara, mama lui Ghena (în continuare: soacra Tamara), care trăiește împreună cu ei. Cuplul are doi fii, Daniel, de 19 ani, și Costel, de 22 de ani.

Așa am făcut cunoștință cu familia Natașei. Deși nu se simte confortabil în prezența camerelor de luat vederi, ea a acceptat să-i ”monitorizăm” viața timp de câteva zile, pentru a face un material despre cum trăiesc femeile de la țară și să vedem diferențele de cele de la oraș.

Dacă vorbim despre egalitatea de gen la sat, nu ies în evidență, ca la oraș, diferențele ce țin de funcțiile ocupate sau salariul primit, pentru că aici pur și simplu nu sunt locuri de muncă. Lipsa posibilităților de angajare, a instituțiilor de învățământ sau a spațiilor de cultură fac realitatea de la țară mult mai dură. În majoritatea cazurilor femeile au grijă nu doar de treburile casnice și educația copiilor, dar muncesc fizic cot la cot cu bărbații, lucrează la fel de mult chiar și atunci când au ciclul menstrual, iar despre durerea din aceste zile nu se vorbește, pentru că e un subiect tabu.

Lipsa infrastructurii culturale, a oportunităților de dezvoltare profesională și ulterior de angajare în câmpul muncii la sate, concentrarea proiectelor de informare, instruire și susținere a femeilor din mediul urban, mai puțin în cel rural, toate acestea adunate la un loc fac femeile de la țară să se simtă uitate de către autoritățile publice și excluse din viața socială a țării.

Aici puteți găsi studiul: http://ipp.md/2018-12/2795/

* Femeile din mediul rural constituie circa 30% din populația țării și 51% din populația stabilă din mediul rural.

* 46% din femeile active din mediul rural au studii superioare, medii de specialitate sau secundare profesionale, în comparație cu 75% în mediul urban;

* Fiecare a doua femeie din mediul rural afirmă că salariul lunar acoperă doar strictul necesar, iar 16,2% dintre respondente menţionează că salariul nu asigură nici strictul necesar.

* circa 27% din femeile de la sat lucrează în agricultură, peste hotare sau alte domenii care nu asigură poliță de asigurare medicală.

* 27,2% este procentul femeilor care lucrează neoficial

60% din femeile de la sate nu au acces la centre de sănătate și doar 40% au poliță de asigurare

* 20% dintre femeile din mediul rural își apreciază starea de sănătate ca fiind rea sau foarte rea în raport cu 14,5% dintre femeile din mediul urban

 

Text și fotografie: Sergiu BEJENARI

Regizoare: Viorica TATARU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *