“Fiecare clipă, pe front, mi se părea că este ultima”.
Această frază, MelaniaTocari, văduvă de război din orașul Șoldănești, a cărui soț a participat în cel de-al doilea război mondial, a auzit-o de nenumărate ori. Acum, la 88 de ani, femeia călătorește cu lacrimi în ochi prin amintirile dureroase. Pe parcursul vieții, dânsa a văzut război, foamete, deportări și trecerea în neființă a celor mai scumpe ființe: fiica și soțul.
În vara lui 1941, tușa Melania avea doar 11 ani, când la radiou a fost anunțat despre invazia fasciștilor germani. Copilă fiind, Melaniei i s-au întipărit pentru toată viața ororile pe care le făceau inamicii pe pământurile moldovenești: tinere mutilate, copii și bătrâni împușcați și aruncați în groapă.
Sunt doar câteva din imaginile pe care mătușa le vede și astăzi prin somn. Acestea nu sunt vise, ci evenimente reale prin care a trecut. Printre toate aceste momente, femeia reactualizează și clipe frumoase. Una dintre acestea este cunoștința cu soțul ei. Iar dânsa a fost silită să se mărite la 17 ani și jumătate. Era copil și vroia să mai rămână liberă, lângă părinți. Ai casei însă au hotărât altfel. În acea vreme, în țară, pornise valul de deportări. Practic, toată familia Melaniei a fost deportată în Kurgan. Pentru a-și salva fiica, mama Melaniei hotărăște să-și mărite fată cu un bărbat, cu vârsta de 32 de ani. Acesta lucra în Cuhureștii de Jos din raionul Florești, satul unde locuia și familia Melaniei. “S-a întâmplat în anii 1947-1948, pe vremea foametei. M-au măritat de nevoie. Atunci, mai întâi l-au deportat pe tata, apoi și toată familia noastră. Ca să scap măcar eu, părinții au hotărât să mă căsătorească cu un participant la război. El lucra șef la moară,” – își amintește Melania Tocari, unica văduvă de război domiciliată în orașul Șoldănești.
Cu timpul, femeia și-a îndrăgit bărbatul. Împreună, s-au transferat cu traiul la Șoldănești. aici, au născut trei fete. Cu părere de rău, una din ele a decedat, lucru care a adus o durere fără margini în familia Tocari. În plus, de la un timp, soțul Melaniei avea probleme cu mâna dreaptă, care nu-i mai dădea ascultare din cauza traumei din timpul războiului. De altfel, în timpul luptelor, el a fost rănit la cap și la mână. Pentru asta i s-a oferit și grad de disabilitate.
Cu toate că a suferit mult de pe urma războiului, soțul Melaniei a fost alături de familia sa până în anul 1995, când a decedat la vârsta de 79 de ani. Melania Tocari face parte din categoria văduvelor de război. Pentru asta, statul îi oferă în fiecare lună câte 200 lei. În total, cu pensia, mătușa are un venit lunar de 1500 de lei.
Autori: Natalia ROTARI (text) și Victor SOFRONII (imagini)