Omul, empatiei înnăscute, alimentate cu seva înțelepciunii străbune, transmise din generație în generație, păstrată, dezvoltată și amplificată cu îndărătnicia firului de iarbă, străbătător de stânci, în pofida intemperiilor seculare și de moment; Omul, de omenie, ca pâinea caldă, ca apa limpede și răcoritoare a izvorului neîntinat, ce-ți scoate oboseala, îți dăruie bunătatea plină de bărbăție a stejarului și îți încarcă bateriile sufletului cu optimism și curaj; Omul, prieteniei netrucate, care e mereu alături, fiind chemat să împartă cu tine o bucurie, dar și venind cât se poate de repede, nechemat, să fie alături la clipe de tristețe și amar; Omul, care a știut și știe întotdeauna ce vrea, unde merge, pe ce pisc trebuie să ajungă, nu ca un punct culminant, ci doar ca o etapă pregătitoare spre un alt pisc, tot mai aproape de muntele cunoașterii, perfecțiunii și autoafirmării; Omul, spărgător de ghețari, temerar, neînfricat și neînduplecat, care detestă minciuna, manipularea, traseismul mental, psihologic și de comportament, hărțuit adeseori de invidia și răutatea persoanelor de nimic, care l-au invidiat, l-au bârfit, l-au trădat, încercând să-l pervertească cu promisiuni deșarte, dar a rămas mereu ferm, cu capul ne-plecat, neacceptând nici pentru o clipă jocurile fariseilor, rămânând mereu integru și cu verticalitate reală și nicidecum mimată; Omul, care creează oaze de lumină și liniște oriunde s-ar afla – acasă, la serviciu, în desele-i drumeții prin țară și pe alte meleaguri -, mereu cu zâmbetul pe buze, cu licărul strălucitor, de adolescent, din privire; Omul, descoperitor și încurajator a sute de destine în toți anii de jurnalism activ și onest, apărător fidel și înverșunat al dreptății, al solidarității de breaslă; Omul, deținător al celor mai mari onoruri și decorații, întruchipate în dragostea și respectul miilor de cititori de ieri, de azi și de mâine ai CUVÂNTUL-ui, clopotar și deșteptător al neamului. OMUL Tudor Iaşcenco!