Problema Moldovei: Exportăm materie primă ieftină şi importăm produse procesate scumpe

„Astăzi exportăm cereale care constituie materie primă și importăm carne și lactate, cu valoare adăugată sporită, care-s produse cu materie primă din Republica Moldova” (Ion Perju, ministrul Agriculturii, Dezvoltării  Teritoriului şi Mediului al RM)

 CUVÂNTUL a invitat cititorii să se pronunţe cine-i vinovat de această situaţie, cine şi ce ar trebui să facă pentru a o depăşi?

Anatol Atamanenco, fermier, satul Cușmirca, Şoldăneşti: 

 

Tache Bârcă, originar din Glinjeni, Şoldăneşti, domiciliat în Chişinău: Cândva, un parlamentar, cu firmă, trecea prin vamă șoricul cu câte 70 de bani pe kg, îl vindea fabricii din Chișinău – cu 18 lei, fabrica producea cârnaț Doktorskaia și Liubitelskaia, pe care magazinul îl vindea cu… 45-50 lei/kg. Adică, de unde vreți voi economie, dezvoltare, bunăstare, dacă în R. Moldova nici mărarul nu mai crește, îl importăm de peste hotare? Și eu știu de ce: pentru că boborul nu-i deputat!

 

Olga Pisarenco, profesoară, fermieră, s. Olișcani, Şoldăneşti: 

Victor Cibotari, om de afaceri, Rezina: În fiecare campanie electorală, viitorii deputaţi ne promit locuri de muncă şi reîntoarcerea conaţionalilor la baştină. Dar mai departe de vorbe lucrurile nu merg, dimpotrivă, tot mai multă lume pleacă. Iar majoritatea persoanelor întoarse de la muncă de peste hotare nu investesc câştigul în afaceri, dar cumpără apartamente în Chişinău, fac reparaţii sau îşi procură maşină. Pentru că a investi în afaceri la noi este foarte riscant.

Vin cu câteva propuneri pentru raionul Rezina. Ar fi bine ca administraţia raionului să identifice, cu concursul aceleiaşi Secţii Agricultură, câte persoane apte de muncă au mai rămas în fiecare primărie, cine dintre cei plecaţi peste hotare ar dori să se întoarcă şi cu ce ar prefera să se ocupe, de ce susţinere ar avea nevoie. Variante ar fi o sumedenie: creşterea legumelor, pomuşoarelor, organizarea minifermelor de vaci, oi, capre, a unor întreprinderi de prelucrare a produselor agricole, pensiuni turistice etc. Din start statul ar trebui să subvenţioneze aceşti întreprinzători cu resurse financiare, să le ofere instruiri, anumite facilităţi. În caz contrar Moldova poate rămâne fără săteni, iar oraşele să se alimenteze numai cu produse de import.  

 

Ion Ghilascu, pensionar, s. Cotiujenii Mari, Şoldăneşti: Agricultura, ramura prioritară a economiei noastre, ar trebui să se bucure de o atenţie şi susţinere deosebită din partea statului. Țăranii mereu umblă cu mâna întinsă la guvernări, care tot promit să se întoarcă cu faţa spre sat, dar nicidecum nu o fac. Agricultorii sunt impuşi să vândă grâul, floarea soarelui la un preț mizer, “băieţii deștepți” îl duc la Giurgiulești, chipurile că îl vând peste hotare, apoi îl întorc înapoi cu alte preţuri. Agricultura din R.Moldova nu va prospera până statul nu-şi va schimba politicile faţă de producători şi complexul agroindustrial în ansamblu.

 

Alexandru Guşilo, Rezina: De vină este PCRM, fondatorul mai multor monopoluri, al corupției și care a contribuit masiv la distrugerea agriculturii. Democrații (discipolii PCRM) au continuat opera comuniștilor, pe care au preluat-o cu succes socialiștii. Propun: demisia şi acuzarea criminalilor din PCRM, PDM, PSRM, care au adus Moldova la sapă de lemn; anularea pe câțiva ani a impozitelor pentru producătorii agricoli, ca să aibă posibilitate să-și consolideze afacerile.

 

Vasile Munteanu, raionul Teleneşti: După Programul “Pământ” în satele Moldovei, alături de societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, au fost fondate zeci de mii de gospodării ţărăneşti, dovadă că ţăranii doreau şi erau gata să gestioneze eficient resursele de care beneficiaseră în urma privatizării. Dacă statul ar fi susţinut dorinţa şi entuziasmul lor, astăzi situaţia în agricultură era alta. Dar guvernanţii au avut alte interese şi majoritatea gospodăriilor ţărăneşti s-au lichidat ori sunt pe cale de lichidare. Dacă ţăranii ar fi fost subvenţionaţi “la hectar”, indiferent de suprafeţele gestionate, iar în paralel şi pentru dezvoltarea anumitor ramuri mai prioritare, cred că asta nu se întâmpla. Fiind cointeresaţi să-şi dezvolte afacerile, sătenii nu luau drumul pribegiei. Mai ales dacă guvernanţii ar fi avut grijă să asigure o concurenţă loială pe piaţa agricolă între producţia autohtonă şi cea de import.

Săptămânalul CUVÂNTUL, 14 februarie 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *