Pentru două întruniri din ciclul de dezbateri publice, aflat în desfăşurare cu subiecte pe cât de diverse, pe atât de actuale şi importante, au fost stabilite teme de mediu, de protejare şi de conservare a darurilor Creaţiei pentru dăinuirea noastră şi a generaţiilor viitoare.
După cum se ştie, participanţii întrunirii din 28 mai de la Rezina au luat în discuţie protejarea naturii prin susţinerea rolului ecoprotector al spaţiilor verzi. A doua întrunire, organizată la 11 iunie în incinta Consiliului Raional Şoldăneşti, la fel s-a axat pe o problemă de importanţă majoră: apa pe care o consumăm, beneficii şi pericole.
La dezbaterile publice curente au fost invitaţi şi au participat Victor Iurcu, şef de secţie, Consiliul Raional Şoldăneşti; Vadim Grosu, directorul Centrului de Sănătate Publică Şoldăneşti; Leonid Paierele, şeful Inspecţiei pentru protejarea Mediului Şoldăneşti; Lidia Ţurcan, şefă de secţie la Centrul de Sănătate Şoldăneşti; Vitalie Babcineţchi, inginer-şef, „Regia Apă Şoldăneşti”; Adela Şaptefraţi, primara satului Olişcani.
Apa este indispensabilă vieţii, existenţa omului este de neconceput fără apă. Apa se utilizează în toate domeniile de activitate, este factorul vital care menţine viaţa pe pământ, element necesar pentru activitatea de zi cu zi a societăţii umane.
Factor de mediu cu cel mai pronunţat impact asupra sănătăţii populaţiei, atât în aspect colectiv, cât şi cantitativ, apa reprezintă beneficii şi riscuri: o bună calitate şi o cantitate suficientă echivalează cu sănătate şi bunăstare, iar o apă poluată şi în cantitate redusă favorizează afecţiuni şi insalubritate. În vremea când apa era curată şi din belşug se spunea că „cea mai bună băutură este apa de izvor, de ea capul nu te doare, mersul este mai uşor” şi „curăţenia este mama sănătăţii”. Acum avem ce avem, inclusiv maladii condiţionate de apă.
Unele surse susţin că, în Republica Moldova, apa folosită în scopuri potabile este un factor care determină circa 15-20 % în cazurile de boli diareice acute şi hepatită virală A, preponderent în zonele săteşti, circa 20-25% din bolile somatice, iar în cazul fluorozei dentare – până la 100%.
Acestea sunt maladii produse din cauza calităţii apei consumate, dar mai sunt şi influenţe directe ale apei asupra sănătăţii prin compoziţia sa. Se consideră că guşa endemică, afecţiunile cardio-vasculare, dermatologice, aceeaşi carie dentară, anumite intoxicaţii sunt determinate într-o măsură mai mare sau mai mică de compoziţia apei. În gene-ral, apa poluată cu diverse elemente nocive inevitabil se răsfrânge negativ asupra sănătăţii.
În ce măsură se regăseşte raionul Şoldăneşti în această stare de lucruri? Care este calitatea apei pe care o consumă locuitorii?
Înainte de a răspunde la aceste întrebări, câteva date statistice, referitoare la temă, oferite de către dl Vitalie Babcineţchi.
De remarcat, astfel, că resursele acvatice ale raionului Şoldăneşti, la fel ca ale întregii republici, sunt reprezentate prin ape de suprafaţă şi ape subterane. Apele de suprafaţă sunt constituite în temei din râuri mici şi lacuri, fiind parte indispensabilă şi preţioasă a mediului natural.
Raionul dispune de 66 de bazine acvatice şi lacuri de acumulare, suprafaţa totală a apelor fiind de 197,47 ha. Potrivit modului de utilizare, 27 de bazine acvatice sunt folosite pentru piscicultură, 10 pentru irigare, 28 au folosinţă generală şi unul are profil antierozional.
Resursele de apă curgătoare din teritoriu sunt compuse din apa râului Nistru cu o reţea de afluienţi: râuleţul Ciorna şi mai multe pâraie, care-şi încep cursul din izvoarele de apă ale fiecărei localităţi.
Întreprinderea Municipală „Regia Apă-Şoldăneşti” gestionează reţele de apeduct cu o lungime de 43 km, dispune de 7 sonde arteziene funcţionale şi una în rezervă. Nu toate sondele dispun de zonă de protecţie, îngrădită cu gard.
Întreprinderea Muni-cipală gestionează şi sistemul de canalizare din oraş cu o lungime de 20 km, 4 staţii de epurare, 1 din care nu este în stare funcţională la etapa actuală. Spre regret, staţiile de epurare funcţionează defectuos şi apele reziduale sunt evacuate insuficient epurate în râuleţul Ciorna.
Revenim la calitatea apei, despre care Vadim Grosu are caracteristici pozitive referindu-se la raionul Şoldăneşti.
„Cu unele excepţii privind indicii microbiologici, apa este bună, în special bucură calităţile chimice ale apelor subterane, care conţin tot spectrul de metale necesare. Afirmaţiile sunt susţinute cu exemple concrete de către inginerul-şef al Regiei Apă Şoldăneşti: „Ce ţine de calitatea apei furnizate, pot spune că este monitorizată după toate normele necesare. La fiecare jumătate de an se efectuiază investigarea indicilor calităţii prin analize de laborator la Centrul de Sănătate Publică Orhei.Analizele apei potabile de la toate sondele au fost efectuate în decembrie 2020, acum vom face o solicitare pentru a le repeta.
Până la moment, apa furnizată corespunde tuturor indicilor de calitate. Spusele se referă şi la apeductul din str. Eminescu, unde am avut câteva necorespunderi.
Bazinele sunt clorate conform planului de protecţie şi întreţinere a bazinelor şi zonelor adiacente”, afirmă dl Grosu.
Alte exemple folosite întru confirmarea celor spuse. Când mă informam la temă, am aflat rezultatele probelor prelevate în cadrul unui proiect întitulat „Armonizarea politicilor în domeniul sanitar ale Republicii Moldova cu cele din Uniunea Europeană”. Studiul şi-a propus evaluarea parametrilor de calitate ai apelor potabile, distribuite în sistemul de apeduct centralizat în oraşele republicii.
Iată constatatea privind oraşul Şoldăneşti: „S-au prelevat 5 probe de apă potabilă din diferite surse. Analiza parametrilor fizico-chimici în toate cele 5 probe ne indică că apa potabilă corespunde cerinţelor de calitate, conform indicatorilor studiaţi. Indicii microbiologici s-au testat în 3 probe. Rezultatele de laborator ne demonstează că 2 probe nu corespund normelor igienice”.
Aşa cum apa nu are frontiere, m-a interesat şi situaţia de la Rezina, Orhei şi Teleneşti. Cândva Rezina şi Şoldăneşti au format un raion, iar cu celelalte două localităţi am fost într-un judeţ, cu atât mai mult că şi CUVÂNTUL se difuzează în acelaşi spaţiu.
La Rezina apa are cea mai bună calitate. Din cele două probe prelevate de apă potabilă, prima conform indicatorilor fizico-chimici analizaţi, corespunde cerinţelor de calitate; corespunde normelor stabilite de legislaţie şi a doua probă, conform indicilor chimici analizaţi (plumb, mangan, bor). Altfel se prezintă lucrurile în celelalte două oraşe: la Orhei, din cele 3 probe prelevate 2 n-au corespuns cerinţelor, în schimb indicii chimici analizaţi au fost la nivelul cuvenit. La Teleneşti, însă, toate cele 7 probe nu corespundeau la momentul prelevării cerinţelor de calitate. Normelor igienice au corespuns indicii microbiologici, testaţi în 3 probe.
Directorul Centrului de Sănătate Publică îndeamnă locuitorii să preţuiască apa potabilă, să nu o folosească pentru irigare, să-i păstreze calitatea.
Odată cu desfiinţarea fermelor colhoznice n-a dispărut riscul de poluare a apei, gospodăriile private, în care nu se respectă cerinţele de întreţinere a animalelor, prezintă acelaşi risc pentru mediu. Dejecţiile animaliere sunt cel mai mare poluant. Nu se respectă zonele de protecţie sanitară a surselor de apă.
Şi populaţia nu-i conştientă, nu întreţine bine fântânile. Fântâna trebuie să aibă capac, colacul să fie reparat, un metru în jurul fântânii se betonează ori se aşterne piatră, în lipsa acestora – măcar un strat de lut de 30-40 cm pentru a împiedica pătrunderea în fântână a apelor pluviale şi a diverşi poluanţi. Fântâna e a ta, nu aştepta s-o îngrijească autorităţile.
Dl Vadim Grosu îşi doreşte ca autorităţile publice locale să se implice mai mult în tot ce se referă la protecţia surselor de apă, inclusiv în aspect de informare. Pentru unii un om informat este un om bogat, dar pentru mine un om informat este un om sănătos, – spune dumnealui.
Ceva mai concis şi-a expus opiniile dna Lidia Ţurcan, care susţine că apa de băut este calitativă, are gust plăcut, e mai bună ca la Rezina. „Când lucram la Rezina, am avut cazuri de intoxicaţie cu apă, la Ciorna. La Şoldăneşti nu avem cazuri de intoxicaţie cu componente chimice ale apei şi nici cazuri de intoxicaţie microbiologică. Nu-s erupţii din cauza apei consumate, cazuri frecvente de afecţiuni favorizate de calitatea ei necorespunzătoare. Se întâmplă şi cazuri de apă curată şi sănătate proastă – hepatite, colecistite.
Autorităţile pun accent şi pe surse individuale de canalizare. Unii cetăţeni îşi construiesc hazna, groapa se umple, apa uzată curge, murdărie în jur, copiii se joacă alături. E nevoie ca serviciile respective să ia măsuri, trebuie control”.
Dna primară de Olişcani, Adela Şaptefraţi, referindu-se la starea de lucruri din sat, a spus că este bună calitatea apei, însă pentru a menţine această calitate, 7 fântâni din sat trebuie îngrijite, întreţinute în stare bună, cum s-a făcut totdeauna. „Doresc acest lucru autorităţile, doresc sătenii, dar nu ajung braţe de muncă. Fântânile rămân necurăţite, o parte din săteni aduc apă de la Sămăşcani, alta se foloseşte de două izvoare.
Mai mult, nu numai braţele de muncă sunt deficitare, dar nu ajung nici surse financiare, spune dna primară. Aceasta e una din cauzele nefuncţionării apeductului din sat. Şcoala şi grădiniţa erau aprovizio-nate cu apă potabilă prin sistem de apeduct, care cu vremea necesita reparaţie. Unele lucrări s-au făcut, pentru altele n-au ajuns bani – când s-a procurat pompa nouă, au început să plesnească ţevile vechi, au apărut probleme cu volumul de apă”…
Nu-ţi vine a crede că am ajuns zile când într-un sat întreg n-are cine îngriji o fântână. Pe vremuri, în satele noastre de baştină nici nu se permitea fiecăruia să sape ori să cureţe o fântână. Numai oamenii buni o făceau. Fântânile erau bine îngrijite, cele mai multe – îngrădite, cu crucea alături. O fântână nouă, o fântână după ce era curăţită numaidecât se sfinţea.
Despre controlul şi contracararea contravenţiilor de mediu a vorbit dl Leonid Paierele, susţinând că angajaţii Inspecţiei pentru Protejarea Mediului depun eforturi ca în teritoriu să fie respectat regimul de protecţie şi regimul de folosire a apelor.
Cazurile de încălcare a regimului de protecţie, care se soldează cu poluarea apei, eroziunea solului şi alte fenomene dăunătoare, se sancţionează conform legislaţiei în vigoare. Alte nereguli ce necesită control şi contracarare sunt captarea şi folosirea apei cu încălcarea limitelor stabili-te, folosirea apei potabile în scopuri tehnice, folosirea obiectivelor acvatice fără autorizaţie de folosinţă, amplasarea în zona de protecţie a apelor, a oricărei construcţii cu impact negativ asupra protecţiei apelor, toate construcţiile neauto-rizate, inclusiv construcţiile neautorizate de instalaţii de canalizare, de colectare şi de instalaţii de epurare a apelor reziduale.
S-a subliniat încă o dată că apa de adâncime este cea mai bună, iar noi o folosim iresponsabil pentru irigare. De altfel, şi pentru irigare trebuie autorizaţie.
Gestionarea bazinelor acvatice nu se face corect – fiecare caz concret are anumite cerinţe concrete. Ade-sea se neglijează acţiunile de salubrizare, se aruncă gunoiul unde se nimereşte, – situaţia e ceva mai bună ca în trecut, dar oricum este loc pentru mai bine. Unii cetăţeni vor să le facă cineva cele de trebuinţă, se năruie fântâna, dar nu o îngrijesc. E problemă şi cu fântânile din ogrăzi, apa cărora este expusă mai mult riscului de poluare. Sătenii nu vor să se conecteze la sistemul de canalizare, iar atâta timp cât nu va funcţiona acest sistem, nu vom avea apă curată.
La obiecţia doamnei Li-dia Ţurcan privind neregulile întreţinerii haznalelor, şeful Inspecţiei pentru Protejarea Mediului Leonid Paierele a informat că în cazurile vărsării apelor reziduale trebuie de sesizat poliţia, organele de mediu. Orice caz cu impact negativ asupra mediului este necesar de adus la cunoştinţă pentru a fi stopat. Să fim mai conştienţi, mai angajaţi!
Se afirmă că în localităţile urbane şi rurale din republică care au beneficiat şi beneficiază mult de finanţări internaţionale se atestă o ameliorare substanţială a infrastructurii de apă şi parţial de canalizare.
Dl Victor Iurcu susţine în context că şi la Şoldăneşti se depun eforturi în această privinţă. Din cele 23 de primării, 16 au apeduct, în 6 din ele sistemul constituie 100%, restul – 35-85%. Sunt sate care n-au fântâni de mină.
Rău cu canalizarea, numai două exemple bune în această privinţă: Şoldăneşti şi Dobruşa. O situaţie asemănătoare cu cea din republică – serviciile de canalizare din zonele rurale sunt nedezvoltate sau la o etapă incipientă de dezvoltare, deşi nu trebuie trecute cu vederea şi problemele respective din mediul urban.
Primăriile Cuşmirca, Chipeşca, Găuzeni, Olişcani, Cobâlea au pachete de documente depuse la Fondul Ecologic Naţional. Sunt proiecte serioase, axate pe priorităţi în complex: sistem de apeduct şi canalizare, staţie de epurare. Ar fi bine ca toate primăriile să depună proiecte spre finanţare”, îndeamnă dl Iurcu.
O politică de stat în domeniu, un regim strict de protecţie şi utilizare raţională a apei, acţiunile bine coordonate la toate nivelurile cu dăruire şi responsabilitate pot asigura binele întregii comunităţi.
Schimbarea în bine începe de la fiecare în parte. Omul a fost rânduit de Dumnezeu ca stăpân şi ocrotitor al Creaţiei, având prin aceasta o mare responsabilitate în ceea ce priveşte păstrarea şi ocrotirea lumii în care trăiește.
Liuba Catrinici
Foto, video: Victor Sofroni