Asemănări și diferențe în propaganda rusească

„Colapsul Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă geopolitică” – astfel vede destrămarea URSS președintele actual al Federației Ruse, Vladimir Putin. În consecință, sub acest pretext „nostalgic”, Kremlinul recurge la diverse forme de presiune economică și politică, precum și la un șir de metode de propagandă și de manipulare. Totul, pentru a-și recâștiga gloria imperială și a-și redobândi influența pierdută în spațiul post-sovietic. Pentru a studia caracteristicile distinctive ale propagandei rusești și numeroasele metode de răspândire a acesteia, am mers în trei state care cândva au intrat în componența URSS și care, odată cu dezlipirea lor de imperiul sovietic, au devenit țintă permanentă a atacurilor Moscovei – Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Aici, cu ajutorul analiștilor și al experților media locali, am încercat să identificăm mesajele fie comune, fie „individualizate”, lansate de Rusia în aceste trei țări. Iar concluzia este că toate statele cu pricina trebuie să depună mai mult efort pentru a lupta împotriva propagandei rusești.

Peste tot, am constatat că schema de propagandă a Kremlinului este ușor vizibilă și, din punctul de vedere al scopurilor, poate fi, teoretic, divizată în trei părți:

  • crearea focarelor de conflict în anumite țări și destrămarea acestor state, drept cea mai bună și eficientă metodă a de a-și menține influența și, apoi, de a manipula starea de spirit a populației;
  • schimbarea politicii interne și externe a acestor țări, fapt care de cele mai multe ori implică determinarea lor de a se abate de la cursul pro-occidental și de a reveni pe orbita Rusiei, precum și aducerea la putere a guvernelor pro-rusești;
  • stârnirea sentimentului anti-occidental printre alegători și atragerea lor de partea Rusiei prin utilizarea istoriei, credinței și a valorilor comune.
Totuși, dintre toate acestea, esențială pentru Kremlin pare să rămână politica de destrămare a țărilor și de creare pe teritoriul lor a unor enclave separatiste. Prin aceasta, Moscova nu ezită să provoace conflicte separatiste ori să se implice în războaie extenuante. Uneori, pentru a-și realiza scopurile, Rusia califică războaiele pe care tot ea le începe ca fiind o operațiune de eliberare a popoarelor – etnici ruși sau nu – ce ar fi oprimate de către autoritățile statelor atacate; alteori le prezintă ca fiind exercitarea de către o națiune a dreptului său la autodeterminare. Georgia, Ucraina și Republica Moldova sunt exemple potrivite în acest sens, iar agresiunea rusească este unul din principalele aspecte comune ce le unește. Tocmai de aceea, în ultimele decenii, combaterea utilizării directe a forței și propagandei de către Rusia a fost una dintre principalele provocări pentru aceste trei țări post-sovietice.

S-a constatat că mesajele și temele, la care Kremlinul recurge pentru propagandă, sunt aproape identice în Georgia, Ucraina și Republica Moldova. Linia principală a acestora rezidă în demonizarea Occidentului și în cultivarea, printre oameni, a fricii privind integrarea europeană. Scopul final este de a determina aceste țări să se abată de la vectorul occidental, pentru care au optat și să revină pe orbita pro-rusă.

Tamar Kintsurașvili, directorul executiv al Fondului de Dezvoltare a Mass-Media din Georgia:

„În principiu, în raport cu fiecare dintre cele trei state, ei tind să cultive frica precum că, dacă țara se va opune Rusiei, dacă își va apăra suveranitatea și independența și dacă, pur și simplu, va da dovadă de demnitate, Rusia ar putea să o atragă într-un război. Iar dacă se va apropia mai mult de Occident, va mai fi un război. Și oamenii, de la sine înțeles, nu își doresc război. Astfel, alimentând frica precum că, pe de o parte, ne vom pierde identitatea, iar pe de altă parte – de exemplu, dacă ne ridicăm vocea -, că Rusia ne poate invada din nou și poate începe un război, Kremlinul manipulează sentimentele oamenilor”.

Tamar Kintsurașvili



Instrumentele utilizate pentru răspândirea propagandei sunt, de asemenea, identice – mass-media, așa-numitele ONG-uri naționaliste pro-ruse, unii politicieni locali, dar și reprezentanți ai așa-numitei elite intelectuale și, nu în cele din urmă, biserica (înainte de toate, Biserica Ortodoxă subordonată Patriarhiei Ruse). Acestea sunt canalele pe care Kremlinul încearcă să le utilizeze pentru a influența publicul.

Bunăoară, în Georgia, reprezentanții unor asemenea organizații naționaliste, create pe principii etnice, își declară în mod deschis atitudinea favorabilă și chiar simpatia și atașamentul față de Rusia. Ei organizează, cu regularitate, marșuri publice și, lansând mesaje naționaliste, încearcă să genereze dezbinare etnică în societate. Unul dintre exemplele cele mai impresionante este Grupul „Marșul Georgian”.

Există și organizații care încearcă să genereze separatismul în regiuni. Una dintre acestea, „Samegrelo”, activă în orașul Samegrelo, este finanțată de Aleksandr Ciacia, un om de afaceri din Rusia, care este un apropiat al lui Vladimir Putin.
Aleksandr Ciacia mai susține, aparent, și unele instituții mass-media, cum ar fi ziarul „Sakartvelo Da Msoplio” și publicația online „Sakinform”, care deseori publică viziuni pro-ruse și anti-occidentale. Totodată, potrivit cercetărilor, pagina de Facebook „Politicano” promovează o ideologie pro-rusă. În același timp, ziarele „Asaval-Dasavali”, „Mediakavshiri Obiektivi” și „Alia Holding” sunt instituții media naționaliste de top, cunoscute pentru răspândirea mesajelor propagandistice.

Aleksandr Ciacia
© Sputnik / Alexander Imedashvili

De aceeași manieră, la 1 martie anul curent, reprezentanții așa-numitei elite intelectuale au publicat o scrisoare deschisă, adresată corpului diplomatic și organizațiilor internaționale acreditate în Georgia, în care și-au declarat deschis opunerea față de intrarea țării în Alianța Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

„Politicile pro-occidentale și eforturile georgienilor de a intra în alianța militară a NATO au complicat relațiile Georgiei cu statul vecin, Rusia. Tocmai acest lucru a cauzat pierderea de către Georgia a integrității sale teritoriale, a creat probleme socio-economice, a încetinit dezvoltarea țării, a sărăcit poporul și a determinat reducerea populației la mai puțin de patru milioane de oameni”, afirmau mai mulți exponenți ai culturii în scrisoarea lor. „Georgienii niciodată nu au trădat interesele militar-politice și economice ale țărilor-membre NATO. Acest lucru, însă, nu poate fi spus și despre această alianță militară”, susțineau semnatarii.

În anul 2017, câțiva experți media din Georgia, Ucraina, Cehia și Ungaria au studiat influența Rusiei asupra spațiului media din aceste țări și au publicat un raport comun, intitulat „Indicele de Influență a Kremlinului”. Potrivit raportului, instituțiile media rusești sunt incapabile să joace un rol important în răspândirea mesajelor propagandistice rusești printre alegătorii din Georgia și Ucraina. În aceste țări, Moscova se bazează pe instituțiile media locale și este ajutată de grupurile și de persoanele ce au legături economice sau politice cu Rusia. Astfel, mesajele apar în instituțiile media controlate de aceste persoane sau grupuri. În Ucraina, de exemplu, este vorba de oligarhii Dmitro Firtaș, Serhii Kurcenko și alții; în Georgia – de organizațiile media „Obiektivi TV” și „Asaval-Dasavali”.

În Republica Moldova situația este puțin diferită. Aici, posturile TV din Federația Rusă au o influență directă asupra publicului – în special, datorită faptului că, de ani de zile, un număr mare de posturi TV locale retransmit emisiuni politice și buletine de știri din Rusia. Potrivit analiștilor, acestea sunt instrumentul principal al Kremlinului pentru manipularea opiniei publice.

Paradoxal, chiar și posturile TV din cadrul unuia dintre cele mai mari media-holdinguri – aparținându-i lui Vladimir Plahotniuc, liderul Partidului Democrat, care reprezintă majoritatea pro-europeană din Parlamentul Republicii Moldova – retransmit emisiunile politice din Rusia. Mai sunt și alte televiziuni locale pro-ruse (NTV Moldova, RTR Moldova, REN Moldova etc.) care, împreună, creează un sol fertil pentru realizarea de către Kremlin a scopurilor sale. Propaganda a adus rezultatul dorit și, în noiembrie 2016, locuitorii țării, influențați de puterea necoercitivă a Rusiei, au ales în funcția de președinte un candidat pro-rus – pe Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor.



Petru Macovei

Petru Macovei (directorul executiv al Asociației Presei Independente):

„Presa din Rusia are o influență imensă în Republica Moldova. Acest lucru se întâmplă, deoarece proprietarii posturilor TV moldovenești fac bani din retransmiterea emisiunilor din Rusia. Astfel, deși ei susțin că luptă cu propaganda, în realitate măsurile lor sunt pur cosmetice”.

În martie 2014, în urma anexării Crimeii și a escaladării conflictului din Donbas, Ucraina a început să se opună Rusiei în războiul ei informațional. În acest scop, în același an, la Kiev a fost creat Ministerul Politicii Informaționale. Scopul noului minister este de a proteja spațiul mediatic ucrainean de propaganda rusească.

Ucraina a întreprins și alte măsuri pentru combaterea propagandei venind din Est. În special, ea a interzis utilizarea rețelelor sociale rusești, a adreselor de e-mail cu domeniul rus „.ru” și a motorului de căutare rus Yandex. Interdicțiile au afectat și principalele posturi de televiziune rusești (Pervîi Kanal, Rossia 1, NTV, TNT, RTR Planeta, Rossia 24, RT și altele), precum și filmele, serialele de televiziune, companiile, băncile, companiile aeriene și organizațiile de binefacere rusești.
Zeci de reprezentanți ai industriei de divertisment din Rusia, personal militar și jurnaliști care promovează sau promovau ideologia Kremlinului și ale căror discursuri contestau suveranitatea Ucrainei, au primit interdicția de a intra pe teritoriul țării.

Și autoritățile moldovenești au început lupta cu propaganda rusească. La începutul anului curent, la inițiativa majorității parlamentare, Legislativul de la Chișinău a adoptat o lege care interzice retransmiterea emisiunilor informative și politice din Rusia. Legea cu pricina a întâmpinat o rezistență puternică din partea președintelui pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon. Din cauza refuzului acestuia de a promulga legea, Curtea Constituțională chiar l-a suspendat temporar din funcție.

Din păcate, spre deosebire de celelalte două țări, autoritățile georgiene nu au reușit, deocamdată, să întreprindă măsuri eficiente pentru a-i riposta propagandei rusești și a o combate, și nu au elaborat modificări strategice la nivel legislativ în acest sens.

Analiștii consideră că, în momentul de față, guvernului georgian îi lipsește continuitate instituțională și o strategie bine gândită ce ar aduce rezultatul dorit.

Tornike Șarașenidze, expert în relații internaționale:

„Guvernul de la Tbilisi are o problemă foarte serioasă – lipsa continuității instituționale. Un ministru scrie un plan, apoi vine un altul, rupe acest plan, scrie planul său și așa mai departe. Dar într-o zi guvernul va trebui să elaboreze o strategie serioasă bine gândită și să o realizeze. Iar cel care vine nou, nu trebuie să o rupă și să scrie una nouă…”.

Tornike Șarașenidze

Se poate spune că, în toate cele trei țări, biserica (și anume, Biserica Ortodoxă subordonată canonic Patriarhiei Ruse, de la Moscova) este unul dintre principalii piloni ai propagandei rusești. Această instituție contribuie de o manieră hotărâtoare la crearea unei percepții greșite a Occidentului și a miturilor despre acesta. Mai mult, biserica ajută Kremlinul în transmiterea mesajelor anti-occidentale ale acestuia și în răspândirea fricii față de Vest și UE în rândul populației.



În Ucraina și Georgia, biserica a fost deosebit de activă în perioada negocierii și a semnării Acordurilor de Asociere cu Uniunea Europeană, dar și atunci când urma să fie adoptată Legea cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare. În Georgia, unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe încercau să-i convingă pe oameni că această lege era impusă țării de Occident pentru ca să fie legalizate căsătoriile între persoanele de același sex. Aceleași sperietori au fost proliferate și în alte state.

Un rol decisiv a jucat Biserica Ortodoxă și în cadrul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, în toamna lui 2016. Potrivit analiștilor locali, reprezentanții clerului au fost implicați direct în campania electorală pentru fotoliul de președinte, au utilizat diverse metode pentru a-l discredita pe candidatul prezidențial pro-occidental și l-au susținut deschis pe candidatul pro-rus Igor Dodon. În final, acest lucru a produs rezultatul dorit și alegătorii au votat candidatul Kremlinului.



În afară de biserică, Federația Rusă este susținută și de către mai mulți politicieni din cele trei țări. În Republica Moldova, aceștia sunt președintele pro-rus și Partidul Socialiștilor, pe care el îl reprezintă. La fel, Igor Dodon nu ezită să facă declarații publice împotriva accederii Republicii Moldova în NATO. Iar dacă îi va reuși să obțină majoritatea parlamentară la următoarele alegeri parlamentare, din toamna lui 2018, el promite să revizuiască și Acordul de Asociere cu UE.

Igor Dodon

În ceea ce privește Ucraina și Georgia, reprezentanții cercurilor politice de aici niciodată nu arată că le-ar plăcea politicile Kremlinului. Însă ei deseori vizitează Moscova și se întâlnesc cu oficiali de rang înalt de acolo, inclusiv cu președintele Federației Ruse. La fel, ei consideră că dialogul direct cu Kremlinul ar fi singura modalitate de a soluționa conflictele din regiunile lor. Din perspectivă strategică, o asemenea politică este greșită, deoarece, fără presiune internațională, o țară lăsată față în față cu Rusia nu are nicio șansă de a avea vreun impact asupra ei. Asemenea negocieri sunt sortite eșecului de la bun început și sunt comparabile cu un autogol în fotbal… Mai mult, potrivit experților în relații internaționale, discuțiile directe cu regimurile din teritoriile ocupate echivalează cu recunoașterea lor drept subiecți ai dreptului internațional. Iar acest lucru ar spori legitimizarea lor la scară globală, dar și ar distruge conceptul de ocupare.

În plus, în Georgia există partide politice, dar și foști membri ai majorității parlamentare, care încearcă să promoveze ideea neutralității țării – Kartuli Dasi și Mișcarea Democrată – Georgia Unită.

În afară de abordarea sa standard, Kremlinul are tactici și mesaje „individuale”, adaptate la țări și regiuni concrete. Acest fapt face ca propaganda rusească să fie pe cât de asemănătoare, pe atât de diferită în Georgia, Ucraina și Republica Moldova – în funcție de necesități. Tratamentul aplicat față de o țară anume depinde de problemele cele mai urgente și de îngrijorările ce-i frământă pe cetățenii acesteia.

Potrivit analiștilor, în Ucraina asemenea probleme țin de faptul că războiul continuă, Crimeea rămâne anexată, iar țara este prezentată drept una falimentară din toate punctele de vedere. Prin aceste mesaje, Kremlinul încearcă să le arate cetățenilor ucraineni că reformele occidentale nu funcționează, ba mai mult, că ele au atras țara într-o și mai mare mlaștină a corupției, iar protestele sângeroase din 2013-2014 au fost în zadar, de vreme ce autoritățile și-au trădat poporul.



În cazul Georgiei, la momentul de față, Kremlinul are un mesaj clar, care se manifestă în răspândirea textelor anti-NATO. Populației i se inspiră teama că, dacă țara decide să intre în NATO, ea va pierde regiunile Osetia de Sud și Abhazia (în prezent enclave separatiste, declarate de Tbilisi drept „teritorii ocupate”) pentru totdeauna. Mai mult, țara se va confrunta și cu amenințarea pierderii altor teritorii.



În Republica Moldova, principalul factor distinctiv este atitudinea pro-rusă a actualului președinte, al cărui scop declarat este reîntoarcerea țării pe orbita Rusiei.

Analiștii din Georgia, Ucraina și Republica Moldova consideră că scopul principal al Kremlinului în regiune constă în recuperarea influenței imperiale, pe care a avut-o asupra acestor state, în încetinirea dezvoltării lor economice și sociale, respectiv ținerea lor departe de Uniunea Europeană. Această aspirație a Kremlinului constituie o amenințare majoră pentru suveranitatea celor trei țări independente.

 

Lasă un răspuns