Investiţii mâncate de rugina nepăsării şi a ignoranţei

http://cuvintul.md/article/investitii-mancate-de-rugina-nepasarii-si-a-ignorantei/?fbclid=IwAR1Efssb4coOOa3ks_DYok0L61EEfWY8cyK1ZpdC6M2vdM5KD-8QZcghd2Q

La festivitatea dedicată punerii în funcţiune a staţiilor termice pe biomasă în comuna Ţareuca, Rezina au participat reprezentanţi ai Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, Proiectului Energie şi Biomasă în Republica Moldova, autorităţilor raionale şi locale.

 

Peste 30 de milioane de dolari au fost investiţi, în anii 2011-2018, în instalarea sistemelor de încălzire cu biomasă în peste 230 de instituții publice din R.Moldova, în cea mai mare parte școli și grădinițe. Sistemele de încălzire au fost furnizate gratuit în cadrul Proiectului Energie şi biomasă în Republica Moldova, finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de PNUD. Comunităţile participante au contribuit la realizarea acestui proiect cu aproape 28,3 mln de lei.

Alte 24 centrale termice pe biomasă, în valoare de 5,96 mln de lei au fost instalate în instituții publice în perioada 2014-2015, cu contribuția Guvernului Japoniei, prin proiectul 2KR. Pentru a asigura centralele termice cu biomasă, au fost cooperaţi 30 de întreprinzători, care au obţinut echipament de producere a brichetelor și peleţilor. Cu toate acestea, un număr mare de centrale termice, în prezent, nu funcționează.

În raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, din cele 21 de stații termice pe bază de biomasă, instalate în cadrul celor două proiecte, în prezent nu funcționează circa jumătate. 

Rentabilitatea staţiei depinde de… stăpânul instituţiei?

Patru instituţii publice din raionul Orhei, cinci din raionul Rezina şi câte șase  din raioanele Şoldăneşti şi Teleneşti și-au instalat gratuit staţii termice pe biomasă graţie Proiectului Energie şi Biomasă în Republica Moldova. Echipa ziarului CUVÂNTUL a radiografiat în parte fiecare caz, încercând să înțeleagă de unde se trag problemele.

În prima fază a proiectului Energie şi Biomasă în Republica Moldova au beneficiat de staţii termice patru şcoli şi o grădiniţă de copii din raionul Rezina. Trei dintre acestea au ajuns la două gimnazii şi o grădiniţă de copii din comuna Ţareuca. În aprilie 2013, la Gimnaziul Ţareuca a avut loc o festivitate dedicată punerii în funcţiune a acestor staţii, cu participarea reprezentanţilor Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, Proiectului Energie şi Biomasă în Moldova, autorităţilor raionale şi locale. Atât oaspeţii, cât şi demnitarii locali au apreciat investiţia de 450 de mii de dolari făcută de Uniunea Europeană şi contribuţia de 1,2 milioane de lei a autorităţilor locale drept o soluţie foarte avantajoasă şi durabilă pentru asigurarea activităţii celor trei instituţii. Mihail Olari, primarul de Ţareuca, a remarcat că testarea staţiilor a demonstrat eficienţa lor. „Trecerea de la gaze naturale la biomasă se va solda pentru bugetul comunei cu economii de sute de mii de lei, dar şi cu noi locuri de muncă, dezvoltarea businessului local, venituri suplimentare pentru oamenii de afaceri şi bugetul public”.

Peste patru ani, Mihail Olari constata cu regret că la început staţiile funcţionau normal, cheltuielile pentru combustibil erau mai moderate comparativ cu cele pentru gaze. „Dar în 2014, după ce şcolile au trecut în subordinea Consiliului Raional, administraţiile acestora au renunţat la biocombustibil, motivând că acesta nu mai este rentabil. La grădiniţa de copii însă noi continuăm să utilizăm biomasa, staţia funcţionează normal şi eficient”,  spunea primarul.

Silvia Dolişinschi, directoarea gimnaziului Ţareuca, era de altă părere: „Când o tonă de peleţi costa până la 2800 de lei, staţia termică pe biomasă era mai rentabilă decât cea pe gaze, eficienţa ei fiind cam de 5000 de lei pe lună. Dar când preţul tonei de peleţi a ajuns la 3200-3400 lei, cheltuielile s-au egalat cu cele pentru gaze.

Deservirea staţiei pe gaze necesită mai puţine eforturi umane. Peleţii trebuie căutaţi, transportaţi, păstraţi, păziţi, căraţi, iar gazele vin pe ţeavă şi operatorul doar apasă butonul”, spunea dna Dolişinschi.

Simţindu-se oarecum vinovată în faţa investitorilor din UE, administraţia comunei Ţareuca a încercat de câteva ori să influenţeze repunerea în funcţiune a celor două staţii termice. Fără rezultat. Atunci Consiliul comunal s-a adresat la PNUD cu propunerea ca staţiile termice de la gimnaziile Ţareuca şi Ţahnăuţi (în 2017 activitatea ultimei instituţii a fost suspendată din lipsă de elevi) să fie retrase. „Decât să stea aici degeaba, mai bine cineva să se folosească de ele. Dar deocamdată nu a urmat nicio reacţie”, a spus dl Olari.

La gimnaziile Echimăuţi şi Sârcova staţiile termice au funcţionat doar o perioadă scurtă, în regim de testare. „Am renunţat la biomasă pentru că peleţii erau necalitativi, produceau multă cenuşă şi fum şi puţină căldură”, motiva Ecaterina Cuzuioc, contabilă la Gimnaziul Echimăuţi.

Iar Nadejda Cioban, primara comunei Sârcova, ne-a relatat că aproximativ din aceleaşi cauze în toamna a. 2018 staţia termică de la Gimnaziul Sârcova a fost demontată şi luată de o firmă din partea donatorilor.

 

Alţi gospodari – altă  situaţie

Proiectul Energie şi Biomasă în Republica Moldova a ajutat şase instituţii de educaţie din raionul Şoldăneşti să soluţioneze problema încălzirii încăperilor cu energie termică din surse regenerabile, donându-le staţii moderne pe biomasă. Astăzi, potrivit şefului Direcţiei Învăţământ Şoldăneşti, Nicolae Mândru, trei dintre acestea, de la grădiniţele din Şestaci şi Parcani, Gimnaziul Dumitru Matcovschi din c. Vadul Raşcov, funcţionează pe biomasă, altele două – pe lemne. „Reprofilarea staţiilor a fost motivată de preţurile mari la peleţi şi brichete, afirmă Nicolae Mândru.

Dacă la început o tonă de bri-chete din coji de floarea soarelui costa 800 de lei, acum producătorii cer de patru ori mai mult. Brichetele din rumeguş de lemn de la 1000-1200 de lei au ajuns să coste 3800 de lei pentru o tonă. Direcţia Gimnaziului Gr. Eftodiev din Şestaci a calculat necesităţile de combustibil şi cheltuielile respective pentru sezonul rece 2018-2019 şi a constatat: încălzirea cu lemne pe întreg sezonul va costa instituţia 42.250 de lei; cu gaze naturale – 118.800 de lei, cu brichete – 131.250 de lei. Desigur, au preferat prima variantă”, spune dl Mândru.

În acelaşi context, Rita Negru-Vodă, directoarea Gimnaziului Dumitru Matcovschi din Vadul Raşcov a adăugat: „Satul nostru încă nu dispune de gaze naturale. În 2013, graţie proiectului implementat de PNUD, la gimnaziu a fost instalată o staţie termică pe biomasă (lemne, brichete, peleţi). Un timp a fost foarte bine. Dar după modificarea sistemei de încălzire, în urma cărui fapt volumul de apă din sistemă s-a dublat, eficienţa staţiei s-a redus. Plus la asta, trebuie să cheltuim mai mult combustibil, costul căruia creşte de la an la an. Drept că în ultimul timp avem mai multe oferte de biomasă şi sperăm că pe calea negocierilor vom reuşi să reducem cheltuielile pentru combustibil”, notează dna Negru-vodă.

Raionul Orhei, care după teritoriu şi numărul populaţiei e mai mare decât raioanele Rezina şi Şoldăneşti luate împreună, a beneficiat din partea PNUD de 4 staţii termice pe biomasă. Două au fost instalate în şcoli, una – la grădiniţă, cealaltă – la un centru de sănătate. Potrivit lui Iurie Voinov, responsabil la Direcţia Educaţie Orhei, toate funcţionează, utilizând brichete, peleţi sau lemne. „Deşi în condiţiile anului 2018 mai rentabile au fost gazele naturale, pentru că acestea au fost relativ ieftine, iar la biomasă preţurile s-au majorat considerabil”, ne-a spus dl Voinov.

În raionul Teleneşti funcţionează 4 din cele 6 staţii termice pe biomasă. Cea de la Chiștelnița, instalată acum 8 ani, foloseşte drept combustibil ruloane de paie procurate de la un producător local. Întrucât proiectul a fost implementat reuşit, donatorii au oferit primăriei şi un tractor MTZ-82, cu ajutorul căruia paiele sunt transportate la şcoală. Celelalte trei staţii – de la Grădinița Teleneşti, Centrul de Sănătate Căzăneşti și Centrul de creație Verejeni utilizează peleţi, alimentarea efectuându-se în regim automat. Rentabilitatea staţiilor, după cum ne-au încredinţat managerii instituţiilor, este de circa 30 la sută față de combustibilii tradiționali.

Staţii de milioane, care zac fără folos

Şi Guvernul Japoniei a dorit să ajute R.Moldova să pună în practică Strategia energetică prin pro-iectul Utilizarea Eficientă a Combustibilului Solid din Biomasă (UECSB) şi astfel să reducă necesităţile de gaze naturale – un mijloc permanent de presiune şi şantaj politic şi economic asupra R. Moldova din partea Federaţiei Ruse.

Dan Prisăcaru, specialist coordonator cu instituțiile donatoare în cadrul Unităţii de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare (UECSB), susține că în perioada de elaborare a proiectului, o misiune compusă din experți japonezi a vizi-tat 138 de localități din R. Moldova, unde au fost evaluate clădiri propuse pentru proiect, în special şcoli şi grădiniţe, centre de sănătate, centre de cultură, biblioteci, scoli muzicale şi sportive. Pentru prima etapă de implementare au fost selectate instituţii din 24 de localităţi din centrul republicii, cu autorităţile cărora au fost încheiate Acorduri de cooperare. Astfel, în 2014, partea niponă a adus în localitățile respective staţiile promise.

Cinci dintre aceste staţii au ajuns la instituţii de educaţie din raionul Orhei, trei – la şcoli din raionul Rezina. Acum, dintre acestea, în raionul Orhei funcţionează două – cele de la Furceni şi Brăneşti,  în raionul Rezina – doar parţial, din anul trecut, cea de la Mateuţi.

Fiecare dintre cele trei staţii japoneze repartizate în a. 2014 primăriilor Ignăţei, Cuizăuca şi Mateuţi din raionul Rezina costă peste 3 milioane de lei. Din bugetul raionului au mai fost alocaţi pentru fiecare din aceste  primării peste 280 mii de lei pentru construcţia platformelor pe care staţiile urmau să fie instalate şi conectarea lor la sistemele de încălzire ale şcolilor. Dar numai staţia de la Mateuţi a început să producă energie termică abia peste trei ani de la instalare şi nu pentru gimnaziu, ci pentru grădiniţa de copii redeschisă după circa două decenii.

„Capacitatea staţiei din Mateuţi este folosită doar parţial, pentru a încălzi grădiniţa, spune primara Angela Ursachi. Gimnaziul, care este în subordinea administraţiei raionului, continuă să se încălzească cu energie produsă din gaze”, concretizează dumneaei.

La rândul său, ex-primarul de Mateuţi, Mihai Mârzencu, spune că în 2014 administraţia raionului a dat bani pentru construcţia fundamentului staţiei şi conectarea ei la sistema de încălzire a şcolii. “Dar cei 284 de mii de lei au fost preconizaţi numai pentru construcţia platformei şi a gardului în jurul ei, iar pentru lucrările de conectare trebuia să mai căutăm finanţe. Între timp am intrat în campania electorală pentru alegerile locale din 2015, eu nu am mai candidat la funcţia de primar”, ne-a spus dl Mârzencu.

Şi staţia pe biocombustibil de la LT Ioan Sârbu din Ignăţei nu a fost conectată la sistemul de încălzire al instituţiei. Galina Platon, directoarea liceului, spunea: „Staţia a fost adusă și instalată de fostul primar, cu o firmă de la Chişinău, dar nu s-a făcut și conectarea ei la sistemul de încălzire. Pe urmă, după ce şcolile au fost trecute în subordinea administraţiei raionului, noi am fost impuși s-o luăm la balanța liceului. Pentru conectare trebuie bani, dar eu de unde să-i iau?”, își argumenta poziția directoarea.

Prin decizia nr. 2/3 din 24 aprilie 2014, Consiliul Raional Rezina a alocat Primăriei Ignăţei „pentru instalarea staţiei termice pe peleţi la Liceul Teoretic 281.583 lei”. Consiliul local Ignăţei a achitat firmei Inteb Hand SRL din Chişinău „pentru lucrări de construcţie la centrala termică pe biomasă pentru termoficarea liceului 319.668 lei”. În realitate toate „lucrările” s-au redus la construcţia unei platforme-suport din beton armat şi a gardului din jur.

Directorul LT Ion Creangă din Cuizăuca, Sergiu Apostol, nu a dorit să discute la această temă, dar până la urmă a declarat că „staţia pe biomasă nu funcţionează pentru că nu a fost conectată la clădirea liceului”.

Primarul de Cuizăuca, Ion Ţurcan, însă spunea că primăria a făcut tot ce se cerea privitor la construcţia fundaţiei şi instalarea staţiei, dar lucrările de conectare la sursele de energie electrică şi apă, de ajustare a echipamentului trebuia să le efectueze beneficiarul, adică administraţia liceului, care se află în subordinea Direcţiei Raionale Învăţământ, Tineret şi Sport.

La Orhei am constatat o altă situaţie. Primarul de Ivancea, Oleg Gaşper, ne-a spus că este foarte mulţumit de cele două staţii japoneze care au ajuns în satele din comună şi şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Guvernul şi poporul nipon pentru această donaţie.

„La Furceni staţia asigură cu energie termică gimnaziul, grădiniţa şi  Centrul de cultură, utilizăm biomasă pe care o procurăm la licitaţii.  Preţurile-s normale. La noi ambele staţii sunt foarte rentabile”, a concretizat primarul.

Staţiile donate gimnaziilor Jora de Mijloc, Chiperceni şi Trebujeni însă stau capital mort. Primele două instituţii continuă să se încălzească cu gaze naturale. Directoarea interimară a Gimnaziului Jora de Mijloc, Eugenia Andrieş, ne-a spus că staţia pe biomasă cum a fost adusă, aşa şi stă, iar instituţia se încălzeşte cu gaze şi că acest tip de combustibil îi aranjează.

În acelaşi timp, primarul de Trebujeni, Tudor Moraru, susține că staţia niponă ar putea fi pusă în funcţiune în toamna anului curent.

 

Ce zic donatorii

Întrebat ce va fi cu centralele pe biocombustibil din raionul Rezina care nu sunt utilizate, Victor Cot-ruţă, managerul Proiectului Energie şi Biomasă în Moldova, ne-a spus că instituţiile beneficiare şi-au asumat angajamentul de a gestiona eficient aceste centrale, în caz contrar staţiile vor fi retrase şi reinstalate la alte instituţii publice, care au aplicat la acest Proiect.

Vizavi de condiţiile şi obligaţiunile părţilor prevăzute în Acordul de Grant din partea Guvernului Japoniei am solicitat opinia lui Dan Prisăcaru, specialist coordonator în cadrul UECSB. Responsabilul a accentuat că partea niponă și-a exercitat obligațiunile așa cum o cere contractul.

Beneficiarii din Moldova trebuiau să asigure instalarea țevilor dintre cazangerie și clădirile selectate, rețele termice exterioare tur-retur, existența și funcționarea sursei de energie electrică, să amenajeze încăperea pentru depozitarea combustibilului solid (peleţilor) și încăperea temporară pentru păstrarea cenușii; să întreprindă măsurile necesare pentru protecția împotriva focului și să asigure păstrarea echipamentului de securitate antiincendii, să asigure instalarea, până la darea în exploatare a centralei termice, a gardului în jurul cazangeriei (modulului) și întreținerea acestuia.

„Motivele invocate de responsabilii din raionul Rezina privitor la ineficienţa acestor staţii, care nici nu au fost puse în funcţiune, nu cred că pot fi luate în serios”, a mai adăugat Prisăcaru.

 

Biomasă este, n-are cine şi cu ce o procesa

Unul din scopurile pro-iectelor Energie şi Biomasă în Republica Moldova și Utilizarea Eficientă a Combustibilului Solid din Biomasă (UECSB) a fost crearea unui sistem sigur şi durabil de producere în Republica Moldova a energiei regenerabile şi a unei pieţe funcţionale de procesare a biomasei, utilizarea ei pentru încălzirea instituţiilor publice şi gospodăriilor casnice din zonele rurale şi ca urmare – reducerea efectului de seră şi de poluare a mediului.

Gospodăria agricolă Pohoarna Agro SRL din raionul Şoldăneşti a fost unul dintre primii agenţi economici care s-au implicat în Proiectul Energie şi Biomasă pe segmentul producerii biocombustibilului din paie. Dar echipamentul procurat în Italia şi Ucraina de mai mult timp staţionează. Gheorghe Strelciuc, directorul gospodăriei, spune că linia şi producţia s-au dovedit a fi foarte nerentabile.

Ca să fie convenabili, brichetele şi peleţii trebuie să fie produşi din lemn tare şi să corespundă standardelor ca mărime şi calitate pentru a putea fi utilizate în cazanele cu sisteme automate de alimentare şi să asigure un randament înalt de căldură.

Dar paiele-s paie, ele dau doar multă cenuşă”, spunea dl Strelciuc.

În raioanele Orhei, Rezina şi Şoldăneşti sunt teritorii cu multe păduri, fâşii forestiere, livezi şi alte resurse de biomasă regenerabilă, mai mulţi întreprinzători au încercat afacerea cu biocombustibil. Acum doi ani, pe terenurile de producere de la Cucuruzeni ale Şcolii profesionale Orhei, în baza unui proiect finanţat tot de PNUD, a fost înfiinţată o plantaţie de salcie destinată pentru producerea biomasei. Piața de producere a bioenergiei este în plină dezvoltare în Moldova, toate componentele necesare unei bune funcționări fiind create sau în curs de constituire. Conform statisticilor Agenției pentru Eficiență Energetică, la începutul anului 2016, în jur de 120 de companii produceau combustibil din biomasă solidă, având o capacitate totală de 120 mii tone. Dintre acestea, peste 86 mii tone reprezintă brichete și 33,6 mii tone – peleţi. Aceste cantități acoperă aproape 5% din consumul intern de gaze naturale sau 42% din cel de cărbune.

Totuși, piața are încă posibilităţi enorme de dezvoltare or, potențialul de biomasă al Republicii Moldova, care se ridică la peste 515 mii de tone echivalent petrol (tep), este utilizată în prezent doar în proporție de 8%.

În lista producătorilor de brichete și peleţi înregistrați în cadrul Proiectului Energie și Biomasă în Republica Moldova figurează patru întreprinderi din aceste raioane, deşi acest tip de business l-au încercat mai mulţi întreprinzători. La ora actuală însă activează permanent doar Bioresurse SRL din satul Cinişeuţi, raionul Rezina şi periodic Biobrichet Grup SRL din satul Isacova, raionul Orhei.

Potrivit lui Anatolie Volcu, administratorul Vogoenerg SRL, dar şi managerilor celorlalte întreprinderi din domeniu, cea mai mare problemă cu care se confruntă acestea este deficitul braţelor de muncă de calificarea necesară.

“La majoritatea întreprinderilor de profil echipamentul a fost instalat de către specialişti necalificaţi, fiind deservit în continuare de lucrători întâmplători, fapt care a condus la probleme serioase de exploatare. Materie primă este, dar ea diferă de la caz la caz, iar întreprinderile nu dispun de echipamentul auxiliar necesar pentru mărunţirea şi transportarea materiei prime la baza de producere, de încăperi pentru stocarea şi pregătirea ei pentru prelucrare.

Mai adăugaţi preţurile mari la resursele energetice şi ajungem la preţurile uneori necompetitive ale peleţilor şi brichetelor noastre”, a precizat Victor Dolgi, admi-nistratorul Bioresurse SRL.

Apropo, Victor Dolgi a iniţiat această afacere după câţiva ani de muncă în Canada. Înainte de a deschide întreprinderea, a analizat minuţios esenţa afacerii, s-a documentat vizitând mai multe întreprinderi de profil din Ucraina şi la început era convins că producerea biocombustibilului va deveni în Republica Moldova o afacere de succes. Întreprinderea dumnealui produce brichete şi peleţi din lemn, pe care, pe cont propriu, îi transportă beneficiarilor. Rentabilitatea întreprinderii este aproape de zero. Adică, practic nu există posibilităţi de mo-dernizare a echipamentului, dezvoltare a producţiei. L-am găsit dezamăgit și descurajat.

“Eu mai am încă puţină răbdare, dar tot mai des îmi vine să scuip pe tot ce am creat şi să plec undeva fără să mă uit în urmă. Am obosit să mă lupt cu morile de vânt şi tâmpeniile din țara asta”, spune cu tristețe omul de afaceri.

Tudor Iaşcenco

Investigația jurnalistică a fost realizată cu sprijinul Biroului Regional pentru Europa de Sud-Est al Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate (Sofia, Bulgaria), cu suportul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germane, în cadrul proiectului Dezvoltarea cooperării cu societatea civilă în țările Parteneriatului Estic și Rusia.

Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate, dar și Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germane, nu sunt responsabile pentru conținutul materialului jurnalistic. Părerile și constatările exprimate în această investigație sunt exclusiv ale autorilor.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.