Puţini sunt cei care nu au avut ocazia să admire icoanele confecţionate cu atâta migală, dragoste şi dăruire de sine de mâinile neobosite ale Elenei Hulub.
Elena Hulub este unul din meşterii populari din raionul Şoldăneşti, care s-a manifestat în ultimii ani. Mai în glumă, mai în adins, fiind cucerită de frumuseţea acestui meşteşug, Elena a pus mâna pe ac şi, după cum spune ea, a încercat o nouă meserie. Încercarea vină n-are, dar pentru Elena aceasta a fost să devină pasiunea şi munca zilnică. Meşteriţa ne spune că nu e atât de uşor să aranjezi numeroasele şi măruntele mărgeluţe pe un anumit desen. Încercările au fost multe, până când a reuşit o lucrare.
Meşteriţa ne spune că ocupaţia ei este o muncă destul de migăloasă, dar dorinţa nestăvilită şi insistenţa ei au depăşit orice greutate. Acum, colecţia ei adună mai bine de o sută de icoane a diferitor sfinţi. A trebuit să treacă ani ca să-şi împodobească şi pereţii casei cu divinele creaţii.
Zi de zi, Elena Hulub se acomodează lângă lampa de masă, îşi ia lucrarea, care va deveni şi aceasta de curând o capodoperă în colecţia sa,şi, cu rugăciune pe buze, îşi continuă munca::::::::
Meşteriţa participă la toate concursurile şi festivalurile la care este invitată. Ocupă locuri de frunte, adună diplome şi cinste. Modestia, însă, nu-i permite să pretindă la slavă şi onoare, se mulţumeşte cu harul care i l-a dat Domnul, spune ea.
Înnecată în lacrimile suferinţei, Elena Hulub ne sugerează că suferă de o boală grea. Anume această muncă ar fi salvat-o de la moarte, i-ar fi dat curaj şi voinţă de viaţă, ar fi făcut-o omenoasă şi mai chibzuită, ar fi învăţat-o să preţuiască lucrurile care cu adevărat valorează. Dânsa mai spune că s-a învăţat să apeleze la Domnul şi să-i mulţumească pentru ceia ce are, fără a râvni la bogăţii şi ovaţii.
Este costisitoare confecţionarea unei icoane. Suma de bani care îi cheltue nu o sperie, dimpotrivă, o bucură nespus de mult rezultatul muncii sale. Se bucură că de pe pereţii casei o privesc zeci de chipuri sfinte, care ascund în ele diferite taine şi suferinţe, iar ea este aceea care îi compătimeşte. Spune Elena Hulub că a cusut cu lacrimi în ochi chipul lui Iisus Hristos, având senzaţia că-i provoacă dureri atunci, când străpunge cu acul de sute de ori mostra cu chipul Domnului Iisus Hristos.
Insistentă şi hotărâtă, Elena Hulub are multe planuri pe viitor, *sigur dacă voi fi sănătoasă* a adăugat ea. Încă multe chipuri bisericeşti aşteaptă a fi redate pe pânzele imaculate, unde se înghesuie mii de cristale mici şi colorate, pentru ca până la urmă creaţia să ocupe vre-un loc într-o bisericuăă sau pe un perete la vreo rudă sau prieten. Nu-i prea place Elenei Hulub să-şi vândă munca. E cu mai multă prisosinţă darul făcut din suflet, spune ea.
