Și-a transformat disabilitatea în abilitate. Cândva, prin clasa a treia, Elena Cernei, din satul Găuzeni, raionul Șoldănești, și-a pus un scop. Copila visa să trăiască și să ajute persoanele cu diverse handicapuri. Ea a învins boala și acum, în pragul celor 40 de ani, se mândrește cu doi copii ai săi, gospodăria pe care o are și oamenii cu disabilități din diferite localități ale raionului pe care îi ajută să trăiască și să iubească viața așa, cum o iubește ea.
Elena spune că a înțeles care îi este misiunea pe Pământ, când era la hotarul între viață și moarte. La 9 ani, în timpul liber, fiind pe terenul sportiv al școlii, ea și-a traumat colana vertebrală. Medicii din Chișinău nu-i dădeau nicio speranță. Atunci, fata era sortită unei vieți în scaun cu rotile. Nici consultațiile la specialiștii de peste hotare nu au făcut mari minuni. Părinții ei nu aveau destui bani pentru procedurile medicale necesare.
Totuși, Elena a demonstrat tuturor că disabilitatea sa nu este o sentință. Ea și-a acceptat defectul fizic. Mai mult, dânsa nu a avut nevoie de scaun cu rotile, așa cum prognozau doctorii. Dânsa ducea un mod de viață activ. La timpul respectiv, s-a căsătorit și a născut doi copii sănătoși. Făgăduința pe care a facut-o la 9 ani, însă, nu o lăsa în pace. Ea știa că trebuie să facă ceva pentru a ajuta persoanele cu disabilități din sat.
La început, Elena Cernei ajuta oamenii din sat cu sfaturi și vorbe bune. Durerea și neputința din ochii unora a determinat-o să se implice mai activ în ajutorarea acestora. Frecventând mai multe traininguri antidiscriminare, Elena s-a hotărât să întemeieze organizație umanitară Speranța. În calitate de președintă a Asociației Obștești, dânsa implică și alte persoane în realizarea visului său. Pentru a face viața mai ușoară persoanelor cu disabilități, ea conlucrează cu primăria și direcția asistență socială.
Acum, mai mulți oameni se bucură că se pot mișca și pot vedea soarele nu numai prin geam. De-a lungul anilor, grație suportului Elenei, zeci de persoane cu deficiențe locmotorii au primit în dar câte un cărucior. Binefăcătoarea tratează fiecare beneficiar cu aceiași căldură și dragoste.
Doamna Cernei ajută oamenii și cu alte lucruri materiele. Unora le dă chiar și haine, altora le oferă posibilitatea de a se implica activ în proiectele ei de voluntariat. Un alt tip de ajutor cu care vine Elena la solicitanții săi este sprijinul psihologic.
Nu numai locuitorii satului Găuzeni beneficiază de ajutorul Elenei. Mai multe persoane țintuite la pat din Pohoarna, Cotiujenii Mari și Cobâlea au primit cărucioare cu rotile.
Unicul regret al eroinei noastre este că nu a făcut studii superioare. Ea însă se află în căutare continuă pentru a-și realiza toate planurile. Elena susține că nu se simte împlinită, dacă în una din zile nu a reușit să facă ceva util pentru cei din preajmă.