Valentina Cheleverda, de la Cotiujenii Mari, este prima femeie mecanizator din sat, dar și din ținutul Sorocii, prima femeie – conducător al brigăzii de tractore. În perioada anilor *50-60, pentru o femeie asta echivala cu un act de eroism.

Să nu se supere bărbții, dar Femeia a fost creată de Dumnezeu cu calități deosebite: Curajoasă la împrejurări, Rezistentă la greutăți, Muncitoare pentru existența și întreținerea familiei, Iubitoare față de soț și copii, Grijulie în exercitarea lucrului încredințat, Atentă la tot ce se petrece în jur… Tote aceste calități le-a întruchipat în sine Valentina Cheleverda de la Cotiujenii Mari, ajunsă la onorabila aniversre de 90 de ani. Dumneaei reprezintă un Simbol pentru tânăra generație prin faptul că  a fost Prima femeie mecanizator din sat, dar și din ținutul Sorocei, prima femeie – conducător al brigăzii de tractore. În perioada anilor *50-60, pentru o femeie aceasta reprezenta un act de eroism…

  

 

Biografia doamnei Valentina e una obișnuită și caracteristică anilor de după război: foame organizată, naționalizarea pământurilor și colectivizarea agricolă. Oamenii nu aveu de ales și erau nevoiți să se conformeze realității dure . Nu vreau să fac glorie acelor ani de grea încercare pentru Moldova, dar ea reprezintă o filă din istoria noastră, pe care nu avem nici un drept s-o ștergem… Familia Păpa, în care  a trăit doamna Valentina, număra 6 copii cu vârsta cuprinsă înre 10 și 20 de ani. Tata, Ghorghe, participant la Primul război Mondial și mama Eugenia, o țătancă gospodină  trăiau cu un singur gând: să muncescă pentru a supravețui. După anul 1950 a apărut și tehnica agricolă: mșini de trierat grâul, tractoare, automobile. În sat erau puțini bărbați. Mulți nu sau mai întors de la război, alții – invalizi. Alegerea părinților a fost una corectă: să-i facă pe cei 3 băieți mecaniztori. Zis și făcut… Dar și Vlentinei i-a plăcut noua profesie îmbrățișată de frații mai mari. Între timp, Guvernul sovietic a lanst un apel: * Femeiele – pe tractor !*. Valentina Popa, îndrăzneață și curajoasă cum era, n-a stat mult pe gânduri: a mers la studii la Stația de Mașini și Tractoare (MTS) din satul vecin Cuhureștii de Sus pentru a deveni mecanizator. Acolo a făcut cunoștință cu Stepan Cheliverda, un flăcău din satul Cubolta, care i-a devenit soțul ei devotat pentru toată viața. Întorși acasă, au primit un tractor nou, *Nati*, căruia în popor î-i zicea *Țap* sau *Captă*, un tractor de format mic, cu roți de metal, înzestrat cu niște gheare, pentru a se mișca mai ușor… Timp de câțiva ani cât au lucrat tracoriști, doamna Valentina devenise Lider în brigada de tractoare de la Cotiujeni, stimată și iubită de întrega comunitate.  Observând aceste calități deosebite, conducerea kolhozului a trimis-o pe Valentina la Școala de Macanizare din satul Corbul, îmbrățișând profesia de Brigadir. Întoarsă la baștină, a adunat mai mulți mecanizatori în brigada sa de tractoare, printre care și femei din stele vecine, care i-au urmat exemplul doamnei Valentina… Brigada a fost organizată la marginea satului dinspre cătunul Cușelăuca, pe teritoriul fostei gospodării a doctorului Bejan, care la 1940, când a fost ocupată Basarabia, a plecat în România, la Iași. Brigada era specializată pentru lucrările agricole în vii și livezi: stropitul culturilor de 3 ori pe sezon, cultivatul și artul de toamnă,  iar doamna Valentina se isprăvea de minune cu noua sa funcție de brigadir de o mare responsbilitate.

În anul 1954 Guvernul Uniunii Sovietice a lansat compania de desțelinire a pământurilor din sudul Siberiei și nordul Kazahstanulul, la care au fost mobilizați circa 2 milioane de tineri mecanizatori. Excepție n-a fost nici RSS Moldovenească. Printre primii au plecat la recoltarea grânelor tinetii, dar experimentații mecanizatori de la Cotiujeni, Stepan și Valentina Cheliverda. Ajunși la fața locului, cu plăcere au fost întâmpinați, oferindu-le cazare și o combină nouă *CK-3*. Lucrul a fost anevoios, în colb și pe arșiță care te sufoca. În schimb, ei au fost bine remunerați atât financiar, cât și material. Domnei Valentina i-a plăcut condițiile de viață și munca în Kazahstan, și intuia să rămână acolo cu traiul, însă soțul ei, domnul Stepan, a refuzat categoric. *Ne întorcem acasă, Valentina, la satul nostru frumos, cu oameni buni și harnici, la familia noastră, doar ne așteptă părinții, rudele, prietenii*, – cu ferma convingere sa adresat soției.   Acasă sau întors cu o sumă bunișoară de bani, dar și un vagon de grâu, trimis la stația Rogojeni. Grâul, ca plată în natură, l-au vândut și au început  să-și construiască o casă din temelie… Pe parcurs au apărut și primul copil – fericirea nobilă a unei familii. La Kzahstan, doamna Valentina n-a mai plect. A plecat soțul de unul singur. *Valentină, tu rămâi acasă și să ai grijă de copii, să crescă sănătoși, dar eu mai plec încă odată la recoltarea grânelor, doar mai avem nevoie de mulți bani pentru gospodăria noastră*, – a hotărât badea Steopa. Zis și făcut. După cel de-al doilea sezon de lucru, familia Gheleverda și-a terminat de construit gospodăria, trainică și temeinică, care și astăzi este una de invidiat și adorat… Familia Cheleverda a fost și rămâne un exemplu pentru întrega comunitate, stimată și iubită de la mic la mare.

Badea Steopa a mai lucrat mulți ani ca mecanizator, cu dăruire, dar doamna Valentina a avut grijă de creșterea și educația copiilor, și-a prelungit munca în brigada de câmp, la cultivarea tutunului, porumbului, sfeclei de zahăr – munci avricole la care au fost antrenați și copiii… Cei 90 de ani trăiți de doamna Valentina au fost o cunună a vieții dăruite de bunul Dumnezeu: a crescut și educat 3 copii, care reprezintă mândria vieții sale (Grigore – inginer la *Moldova – Gaz*, în Chișinău, fiica Nona – medic-salvator în Sankt – Petersburg, iar Volodea, îmbrățișând profesia de agronom-mecanizator, a rămas în satul natal, alături de părinții iubiți), se bucură de cei 5 nepoți și 2 strănepoți.

Am menționat mai sus că doamna Valentina era o femeie curajoasă și cu bună dreptate… În ficare vară, combainerii care treminau recoltrea mai devreme erau trimiși la ajutor în alte sate. Combainerii Stepan și Valentina Cheliverda au fost trimiși în satul Pragila. Ajunși cu combina la satul Lung, trebuia să trecă un pod peste râul Răut. Lui badea Steopa i-i era în grijă că podul nu va rezista la greuttea combinei. Atumci doamna Valentina a urcat la volan și într-o clipă a trecut peste pod. Badea Steopa a rămas cu gura căscată…

La onorabila vârstă de 90 ani, doamna Valentina citeștea sistematic ziarul *Acasă*, fără ochelari, face curățenie în casă și în ogradă, îngrijește exemplar un lot de viță de vie. Copiii i-au creat condiții excelente de viață părinților cu toate comoditățile, inclusiv încălzire autonomă cu gaz, conductă de pă și canalizare…

Primăria Cotiujenii Mari, cu prilejul aniversării de 90 ani, i-a oferit un premiu în valoare de 1000 de lei doamnei Valentina Cheleverda, și duminică, 27 noiembrie, de Ziua Agricultorului, am mers acasă cu o echipă de artiști amatori de la Casa de Cultură și Centrul de Creație pentru a o felicita și înmâna premiul binemeritat Eroinei noastre.

Doamna Valentina, în esență, este Eroină a vremurilor sale, din anii *50 – 60,  care și-a consacrat viața muncii de mecnizator și agricultor, educației copiilor și nepoților, este un exemplu viu demn de urmat, și vreau ca generația anilor 2000, în deosebi, tânăra generație a nilor 2020  să-și cunoască consătenii săi, care au depus eforturi nesăbuite, care au muncit cinstit și cu dăruire pentru binele Moldovei.

                                    Ion Ghilașcu, consilier comunal Cotiujenii Mari

                                   Ina Scurtu, directorul Centrului de Creație pentru Copii și Adolescenți

                                   Vladimir Urschi, directorul Casei de Cultură Cotiujenii Mari    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.