La vatra satului natal, Climăuții de Jos

  Lansare de carte: autor Ion ROBU

Satul meu, ca și cele imaginare sau adevărate ale iluștrilor, faimoșilor, neîntrecuților noștri scriitori Ion Creangă, Ion Druță, este cel mai frumos din lume! Și cum să nu fie dacă este așezat între două dealuri muntoase, impunătoare, încărcate de verdeață vara, prin mijlocul cărora șerpuiește un pîrăiaș, care cîndva punea la lucru  – numai imaginați-vă – 23 mori de apă (!!!), dinspre Est-Sud este împrejmuit de o pădure ca din poveste, iar spre Est răsare falnic Nistrul străbun.

 

Mai mulți domnitori ai Moldovei – Petru Șchiopul (1588), Eustratie Dabija (1665), Constantin Cantemir (1687), Grigore Ghica (1740), Alexandru Calimah (1796), marele cronicar Grigore Ureche (1586), soția sa, Safta Urechioaia, Ruxanda, fiica domnitorului Vasile Lupu  – au amintit, s-au pronunțat sau au luat decizii referitoare la soarta Climăuților. Cînd și cum, ce s-a scris în documentele vremii,  de-a lungul veacurilor despre acest sat de mărime medie, dar foarte întins de pe malul Nistrului?  Să vedem, dacă aveți puțină răbdare ca să analizați puțin lucrurile prin optica lor, a declarațiilor făcute de oamenii în etate din localitate. Dacă o să vă pară interesant, atunci lecturați și amintirile mele sumare  – pentru a nu diminua caracterul documentar al lucrării – îmbinate, împletite așa cum m-a ajuns capul despre baștină, oamenii ei renumți, întîmplările cele mai memorabile desfășurate pe această bucățică de pămînt moldav.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.