Transformă paiele în peleţi şi brichete ecologice. Un gospodar din raionul Şoldăneşti a pus pe roate o afacere inedită pentru Moldova. Dacă unii agricultori s-au obişnuit să ardă paiele, ca să scape de ele, Gheorghe Strelciuc din satul Pohoarna face bani din aceste reziduuri. Anual, dânsul fabrică aproximativ 500 tone de brichete şi peleţi. Produsele sunt solicitate atât în raion, cât şi peste hotarele acestuia. Acum, bisnessmanul pregăteşte marfa pentru a o comercializa tocmai în Polonia.
Toată viaţa, Gheorghe Strelciuc din satul Pohoarna a muncit în sectorul agrar. După câteva decenii de practică a agriculturii tradiționale, dânsul s-a deics să diversifice munca întreprinderii. Analizând bine piaţa şi problemele oamenilor, mai ales pe timp de iarnă, el a decis să producă resurse energetice, mai ieftine şi mai accesibile.
Gheorghe Strelciuc: A fost o perioadă când noi am avut vitărit îndeajuns. Toate resturile vegetale care erau le foloseam la vite. Însă, cu timpul, sectorul zootehnic a dispărut şi trebuia să ne gândim ce facem cu materia primă în formă de resturi vegetale. Reieșind din asta am atras atenția la sectorul energetic. Ne-am gândit să producem peleți, bricjhete și chiar ciuperci. Trebuia să ne gândim ce facem cu materia primă altfel eram în situația de a face cheltuieli adăugătoare. Era nevoie să punem mai mult azot în pământ pentru a descompune toate resturile vegetale. Peste hotare, până la noi, lucrurile erau deacum puse pe roate, de exemplu în Ucraina. Vreau să spun că tot utilajul pe care îl avem din diferite regiuni. Utilajul de piletare îi rusesc. Utilajul de tocare și fărâmițare a paielor este englezesc. Cel de balotare a paielor este italian. Ceea ce este mai performant am luat. Împreună cu echipa, care a fost una foarte bună,
Un alt imbold care a stat la temelia acestei afaceri au fost şi numeroasele vizite în ţările Uniunii Europene. Din cele văzute, Gheorghe Strelciuc a conchis că Moldova este mai avantajată, în comparaţie cu statele UE. Suntem o ţară preponderent agrară şi pe pământurile noastre se produc mai multe paie, decât acolo, precizează gospodarul. Considerate anterior inutile, oamenii continuă să ardă paiele. Ei cred că astfel vor înlesni pregătirea solului pentru a-l ara. Ca rezultat, liderul din Pohoarna spune că face bani din paie, iar sătenii economisesc bani, deoarece peleţii sunt de câteva ori mai ieftini, decât peleţii.
Gheorghe Strelciuc: În perioada anilor 2012-2013 era rentabilă afacerea. În perioada aceia noi vindeam peleții cu 75 euro. Astăzi prețul la o tonă de pelet este în jur de 40 de euro fiindcă toate sursele enegetice s-au ieftinit. Chiar și polenezii vin și ne iau cu acest preț. Sinicostul este de 1,7 lei. Dacă, de exemplu, vine vorba de realizare, noi tot așa ne-am gândit să punem undeva 2 lei. Dar până la urmă o să vedem. La ziua de azi, dacă sincer să vorbim, materia primă pe care am pregătit-o anul curent nu stă în stoc. Chiar și cea din anul trecut a fost realizată la prețuri de sinicost. Nu punem tarife exagerate pentru că nu avem scopul de a câștiga. Al doilea moment este că și cealaltă materie primă rămasă pleacă în formă de furaje, materie primă pentru ciuperci. Vreau să menționez că avem destulă materie primă pentru utilajul nostru ca să producem în jur de 1500-2000 tone de pelet. Pentru asta avem nevoie de interes din partea echipei. Vreau să adaug că câștigul de la producerea pileților este format din câteva elemente: materia primă și sinicostul (de care noi nu i-am legat deloc pe angajați în primul an); organizarea lucrului pentru că la sectorul dat trebuie să lucreze patru oameni, dacă e bine organizat . Dacă adun 7 oameni cum vor ei și să vină la lucru ca la Ministerul agriculturii, adică să vină la 8 la lucru și să plece la 17 sigur că trebuie nu patru ci mai mulți lucrători. Mult contează și organizarea lucrului pe loc. Marea majoritatea care au fost prin țări străine s-au obișnuit să lucreze cu mânuțele iar o parte s-a deprins a dirija și a nu face nimic. Al patrulea element care contează este și piața de desfacere. Criza de la nivel mondial mai ales pe întrebările energetice influențează negativ asupra afecerii. Este o perioadă când trebuie să te mulțumești cu venituri mai modeste, suficiente pentru a rezista condițiilor din țara noastră. Noi le-am propus să câștige lunar în jur de 5 mii de lei. Uneori șase și opt mii de lei. Este un nivel de remunerare a muncii normal. Alții dacă au primit în Rusia, de exemplu, 20 mii de lei clar că atunci când coboară la așa prețuri le par mici. Oamenii care vor să lucreze așa să facă, cei care nu vor să munceasă că recunoască că ei sunt primiți la muncă prin contract. Trebuie să fie un regulament omenesc de corectitudine.
Ca orice început, bisnessul cu transformarea paielor în peleţi s-a dovedit a fi dificil. A fost nevoie de timp pentru a monitoriza cum funcţionează o asemenea maşinărie. Utilajele au fost procurate din diferite colţuri ale Europei. Acum, gospodarul de la Pohoarna are în dotare tehnică performantă, adusă din Ucraina, România, Franţa, Italia şi Marea Britanie. Pentru afacerea cu biomasă agricultorul are de toate. Materia primă o ia chiar de pe sutele de hectare pe care le deţine. Spre exemplu, anul curent, a balotat 13 scârte cu paie.
Natalia Rotari: Aici sunt încă 9 scârte cu baloturi din paie. După un calcul matematic avem a constata că peleţii produşi din aceasă masă vegetală ar putea încălzi pe parcursul întregii ierni aproximativ o mie de case. Căldura produsă din peleţi i-ar costa pe oameni de zeci de ori mai ieftin decât s-ar încălzi cu lemne.
Din 2013, la Pohoarna, oamenii ştiu că peste deal au o fabrică de biocombustibil. Primul care a testat marfa a fost chiar producătorul. Acesta spune că va continua să se încălzească cu biocombustibil. Pentru asta şi-a instalat şi un cazan. Gheorghe Strelciuc spune că nu este obligator să ai instalaţie specială. Peleţii şi brichetele lui ard de minune şi într-o sobă tradiţională.
Gheorghe Strelciuc: Personal mă încălzesc cu gaze naturale pentru că nu dispun de timp să pun pe foc. Eu lucrez de dimineață la orele 7 și revin acasă tocmai aproape de miezul nopții. Este instalat cazan și pe peleți. Dar eu nu am timp să mă uit la cazan. La gaz ai dat drumul la utilaj și poți să lipsești o săptămână. Dar când vine vremea să stai mai mult pe acasă sau să ai pe cineva care să se uite măcar din când în când atunci totul e normal. Vrem noi sau nu vrem dar producerea căldurii pe bază de biomasă și gaze se deosebesc prin tehnologie. Cu biomasă e mai complicat. Iese mai mult fum, câteodată se mai bate. Sunt niște efecte care trebuie monitorizate. Totuși, am propagat pileții prin propriul exemplu. Am început să ne încălzim casele și chiar cârmuirea făcea focul cu peleți. Înainte, cu motorină, noi cheltuiam câte 20 tone de acest combustibil. Asta constă în jur de 350 mii și chiar 400 mii de lei. Actualmente noi am făcut două sobe și acolo lucrează contabilitatea. Noi cheltuim o tonă și jumătate de peleți.
Echipa care trudeşte la fabrica de peleţi a fost selectată cu mare grijă. Fiecare membru îşi cunoaşte atribuţiile şi călătoreşte permanent peste hotare pentru a învăţa practicile de acolo. Gheorghe Strelciuc menţionează că angajaţii vin aici cu noaptea-n cap şi muncesc până noaptea târziu. Pentru munca lor, aceştia sunt şi remuneraţi după merite. Un lucrător poate ridica lunar până la 8 mii de lei.
Gheorghe Strelciuc: Am avut o echipă foarte bună. De bine ce i-am lăudat la toate televiziunile, pe unul l-a luat în proiectul PNUD pe lângă Academia de Științe. Altul predă lecții la Universitatea Agrară și la un liceu agrar. Ceilalți din prima echipă și-au găsit activități în dependență de calificarea pe care au primit-o ei aici. Asta pentru că timp de jumătate de an, tot teritoriul Ucrainei de la sud până la nord, noi l-am vizitat și am obținut experiență. După ce au plecat primii, noi am făcut altă echipă. Dar nu s-a primit. Acum am făcut a treia echipă.
Toate bune şi frumoase, doar că antreprenorul de la Pohoarna se confruntă şi cu dificultăţi. Fermierul se plânge de mentalitatea oamenilor. Dânsul recunoaşte că i-a fost greu să găsească specialişti care să lucreze la fabrica de peleţi şi brichete. De la începutul activităţii sale cu biomasă, la întreprindere au venit şi au plecat mai multe cadre. Prima echipă s-a destrămat pe motiv că specialiştii de aici au fost solicitaţi în alte locuri de muncă. După ce au acumulat experienţă la Pohoarna, doi dintre aceştia au fost invitaţi la o universitate din capitală. Alţi angajaţi au plecat în căutarea unor salarii mai mari. Ei preferau să plece după bani grei în Rusia, decât să lucreze în sat, lângă familie.
Gheorghe Strelciuc: Sunt băieți care au venit de la Moscova. Din păcate, mentalitatea la oamenii care au lucrat pe teritoriul Rusiei îi altă în comparație cu a celor din teritoriu. Ei sunt deprinși cu bani mari și foarte grei. Dacă ar fi investit ei bani în afacerea asta atunci era altă atitudine. Au fost la diferite seminare în Polonia, Ucraină și în alte state europene. De fapt, la toate trainingurile care au fost la tema eficienței energetice ei au participat. Până la urmă poate se vor întoarce. Acum, poate în altă parte au găsit bani mai grei. Noi le-am spus că vor fi remunerați în funcție de câți pileți produc. Împreună căutăm piață de desfacere.
O altă problemă a agricultorului este ignoranţa statului. Deşi în ultimii ani s-a discutat mult pe tema resurselor energetice regenerabile, fermierul spune că nu a beneficiat de niciun suport.
Gheorghe Strelciuc: Tot ce avem la moment am realizat cu propriile forțe. Din partea statului au fost doar promisiuni până la cer dar n-au contribuit cu nicio copeică. La marea majoritate a tinerilor care vor să se apuce să producă pilet sau brichet le-aș propune să studieze atent și să măsoare de șapte ori apoi după aceia să investească banii pe care i-au făcut foarte greu. E foarte costisitor și mă tem că poate să răscumpere cheltuiala nu timp de cinci ani, cum preconizasem noi, ci să fie nevoie de chiar zece ani. Dacă să vorbim pe drept, având și experiența de aici, viitorul e al biomasei, anume pe pelet. Al doilea, după asta este gazul și al treilea este lemnul. Lemnele sunt costisitoare. Cine nu știe ce înseamnă lemne, asta e să aduci 5-6 steri de lemne care trebuie tăiate, despicate că nimeni nu ți le taie și despică fără bani. Să nu uităm că lemnele trebuie date la dos. E costisitor și istovitor. Cu biomasa e mai simplu. Eu gândesc că nu trebuie să umblăm chiar la fiecare pas ca statul să ne ajute. Dacă, de exemplu, e convenabil, materia primă o să coste rezonabil și eficacitatea producerii căldurii prin peleți cu sobe, cazane să fie la cote înalte, oamenii singuri vor alege cu ce să se încălzească.
Potrivit specialiştilor în domeniu, pe lângă faptul că sunt mai ieftine, peleţii şi brichetele din paie sunt ecologice. Produsele respective nu conţin aditivi sau lianţi chimici. Rezultatele unui studiu au demonstrat că la arderea unei tone de brichete se degaja exact atâta energie, cât se produce la arderea a şase steri de lemne sau 500 cubi de gaz, sau 500 litri de combustibil diesel, sau o tonă de cărbune sau 700 litri de păcură.