A lăsat epoleții și crește prune pentru Europa

A lăsat cariera în poliţie şi a revenit la ţară. Ion Popescu din satul Cotiujenii Mari, raionul Şoldăneşti, s-a decis să continue afacerea tatălui său la uscătoria de fructe. Pentru a-şi dezvolta afacerea şi a atrage investiţii europene, tânărul va pleca în curând în Polonia. El speră că europenii îl vor ajuta să achiziţioneze baterii solare. Tânărul antreprenor afirmă că astfel va putea să economisească zeci de mii de lei.
Capul familiei, Ştefan Popescu, are 65 de ani. Bărbatul spune că, de când se ţine minte, a uscat fructe şi legume. Pe timpuri, în sat, exista o uscătorie de mere şi prune. Toate zilele din săptămână, fără întrerupere se afla acolo. Munca era anevoioasă, recunoaşte antreprenorul. Întreaga zi trebuia să stai la cuptor şi să pui în foc lemne şi cărbuni. Aburii formaţi te sufocau. În plus, veneai acasă afumat.
După ce s-au destrămat colhozurile şi alte întreprinderi de prin împrejurime, Ştefan Popescu era convins că nu trebuie să lase satul fără uscătoria de prune. A cumpărat teritoriul, unde lucrase decenii la rând şi a făcut propria uscătorie. Începutul a fost dificil, dar bărbatul a continuat munca.
Gospodarul precizează că la început avea doar un cuptor construit după modelul celor din Europa. Capacitatea acestuia era de 12 tone de prune în 24 de ore. Cu timpul, când a început să culeagă roadele muncii, familia Popescu a mai construit încă două cuptoare după acelaşi model. Acestea funcţionează pe bază de gaze naturale. Antreprenorul spune că este mai curat, dar mult mai costisitor. Graţie acestor trei uscătorii, în 2014, familia Popescu a uscat 50 de tone de prune, de trei ori mai mult, decât în anii precedenţi. Deocamdată, acesta este recordul familiei Popescu.
Gospodarul ne-a spus că achiziţionează prune doar din localităţile din vecinătate. Deja de câţiva ani face negoţ cu unul şi acelaşi distribuitor de materie primă. Imediat cum se coc fructele, familia Popescu le aduce la uscătorie. Şi dacă anterior era nevoit să cumpere marfa în rate, reieşind din capacitatea uscătoriilor, acum volumul de prune procurat este impunător. Ştefan Popescu spune că depozitează materia primă în frigiderul recent achiziţionat.
Cele mai mari eforturi şi griji gospodarii le au la sfârşitul verii, când se coc prunele. În timp ce unii se odihnesc, familia Popescu munceşte fără întrerupere. La lucru sunt antrenaţi toţi membrii familiei. Întrucât nu dispun de aparate de prelucrat prunele, la scoaterea sâmburelui Ştefan Porcescu angajează oameni din sat.
Deşi antreprenorul din Cotiujenii Mari recunoaşte că afacerea e complicată, el a reuşit să-l convingă pe unicul său fiu să vină la ţară să se implice în afacerea familiei. Tânărul, în vârstă de peste 30 de ani, nu a stat mult pe gânduri şi a schimbat epoleţii pe prune.
Plin de energie, Ion are şi câteva idei inovatoare. Acesta doreşte să economisească energia electrică. În acest scop, el visează să cumpere câteva baterii solare. El speră că visul său va deveni realitate după o vizită preconizată în Polonia.
Deocamdată, Popeştii nu au posibilitate să-şi realizeze marfa peste hotarele ţării. Ei îşi vând produsul firmelor din Moldova. În viitor, îşi doresc să obţină licenţa pentru comercializarea prunelor în Europa.
Uscătoria de prune din Cotiujenii Mari este unica în regiune. Gospodarii insistă pe faptul că produsul lor este ecologic. Prunele sunt uscate tradiţional şi nu conţin aditivi sau conservanţi. Graţie procedeului de uscare, specific zonei, prunele nu-şi pierd vitaminele şi mineralele.

Lasă un răspuns